Legea și guvernul
Capitolul 3 din cartea „ABC-ul anarhismului”

Da, ai dreptate: legea interzice furtul.

Dacă eu aș fura ceva de la tine, poți să chemi poliția să mă aresteze. Legea îl va pedepsi pe hoț, și guvernul îți va da înapoi proprietatea furată, dacă e posibil, pentru că legea interzice furtul. Legea spune că nimeni nu are dreptul să ia nimic de la tine fără consimțământul tău.

Dar, patronul tău ia de la tine ceea ce tu produci. Întreaga bogăție produsă prin muncă e luată de capitaliști și ținută pentru ei, ca proprietate a lor.

Legea spune că patronul tău nu fură nimic de la tine, pentru că totul e făcut cu consimțământul tău. Ai fost de acord să muncești pentru șeful tău pentru o anumită plată, și ca el să dețină tot ce produci tu. Pentru că tu ai fost de acord cu asta, legea spune că el nu fură nimic de la tine.

Dar chiar ai consimțit în mod real la așa ceva?

Când tâlharul de la drumul mare îți pune pistolul la tâmplă, îi dai ce ai de valoare.

Îți dai ”consimțământul”, dar faci asta pentru că nu ai de ales, pentru că ești obligat de pistolul ţinut la tâmpla ta.

Nu ești la fel obligat să muncești pentru patronul tău? Nevoia te obligă, la fel cum te obligă și pistolul tâlharului de la drumul mare. Trebuie să trăiești, și la fel trebuie să trăiască și soția și copilul tău.

Nu poți munci pentru tine, în sistemul industrial capitalist trebuie să muncești pentru un patron.

Fabricile, mașinăriile și uneltele aparțin clasei patronilor deci trebuie să te angajezi la cineva din această clasă pentru a munci și trăi. Orice muncă ai face, oricine ar fi patronul tău, întotdeauna e la fel: trebuie să muncești pentru el. Nu ai de ales. Ești obligat să faci asta.

În acest fel, întreaga clasă muncitoare este obligată să muncească pentru clasa capitalistă. În această manieră, muncitorii sunt obligați să renunțe la toată bogăția pe care o produc.

Patronii păstrează bogăția pe care o consideră profitul lor, în timp ce muncitorul obține doar un salariu, doar cât să trăiască, astfel încât să poată continua să producă mai multă bogăție pentru patronul său. Nu vezi aici înșelătoria, tâlhăria, furtul?

Legea spune că e ”consimțământ liber”. La fel cum tâlharul de pe drumul mare spune că ”ai fost de acord” să renunți la lucrurile tale de valoare. Singura diferență e că ce face tâlharul se numește tâlhărie și furt, și e interzis de lege.

În timp ce ceea ce face capitalistul se numește afacere, industrie, profit, și e protejat de lege.

Dar oricum e făcut – în modul de operare al tâlharului sau în modul de operare al capitalistului -, tu tot ești furat.

Întregul sistem capitalist se bazează pe astfel de furturi.

Întregul sistem de legi și al guvernului susține și justifică aceste furturi.

Asta e ordinea lucrurilor numită capitalism, iar legea și guvernul există pentru a proteja această ordine a lucrurilor.

Te întrebi de ce patronul şi capitalistul și toți cei care profit de pe urma acestei ordini a lucrurilor susţin din toate puterile ”legea și ordine”?

Dar unde exiști tu aici? Ce beneficiu ai tu de pe urma acestei ”legi și ordini”? Nu vezi că această ”lege și ordine” nu face decât să te fure, să te prostească, și servește doar la a te înrobi și mai mult, la a te face sclav?

”Să mă facă sclav?”, te întrebi. ”Cum așa, doar sunt un cetățean liber!”

Chiar așa? Chiar ești liber cu adevărat? Ești liber să faci ce? Să trăiești cum vrei? Să faci ce vrei?

Să vedem. Cum vrei să trăiești? Ce însemană libertatea aceasta?

Depinzi de patronul tău pentru salariu, nu-i așa? Şi salariul tău determină modul în care trăiești, nu-i așa? Condițiile vieții tale chiar și ce mănânci și ce bei, unde mergi și cu cine te asociezi – toate depind de salariul tău.

Nu, nu ești un om liber. Ești dependent de angajatorul tău și de salariul tău. În realitate ești un sclav salarial.

Întreaga clasă muncitoare, în sistemul capitalist, este dependentă de clasa capitalistă. Muncitorii sunt sclavi salariali.

Deci, cum rămâne cu libertatea ta? Ce poți face cu ea? Poți face cu ea mai mult decât îți permite salariul?

Nu vezi că salariul tău – salariul sau venitul tău – este toată libertatea pe care o ai, de fapt? Libertatea ta nu e cu nici un centimetru mai mare decât îți permite salariul pe care îl primești.

Libertatea care ți-e oferită pe hârtie, care e scrisă în legi și coduri și în constituții, nu îți folosește la nimic.

Asemenea libertate înseamnă doar că tu ai dreptul să faci un anumit lucru. Dar nu înseamnă că îl și poți face.

Pentru a fi în stare să-l faci, trebuie să ai şansa, oportunitatea. Ai dreptul să mănânci trei mese pe zi, dar nu ai mijloacele, oportunitatea de a obţine acele trei mese, atunci la ce îţi foloseşte acel drept?

Astfel, libertatea înseamnă în realitate oportunitatea de a-ţi satisface nevoile şi dorinţele. Dacă libertatea ta nu îţi dă această oportunitate, atunci nu îţi e de nici un folos. Libertatea reală înseamnă oportunitate, şi un trai bun. Dacă nu înseamnă asta, atunci nu înseamnă nimic.

Vezi, atunci, că întreaga situaţie se reduce la asta:

Capitalismul te fură şi te transformă într-un sclav salarial.

Legea susţine şi apără acest furt.

Guvernul te prosteşte să crezi că eşti independent şi liber.

În acest fel, eşti prostit şi fraierit în fiecare zi a vieţii tale. Dar de ce nu te-ai gândit la asta înainte oare? Cum se face că nici alţi oameni nu îşi dau seama de asta?

Pentru că şi tu şi oricine altcineva sunteţi minţiţi în legătură cu asta tot timpul, din pruncie.

Vi se spune că sunteţi oneşti, în timp ce sunteţi furaţi toată viaţa voastră.

Vi se ordonă să respectaţi legea, în timp ce legea îl protejează pe capitalistul care vă jefuieşte.

Sunteţi învăţaţi că a ucide e greşit, în timp ce guvernul spânzură şi electrocutează oameni şi comite masacre în războaie.

Vi se spune să vă supuneţi legii şi guvernului, deşi legea şi guvernul susţin şi apără furtul şi crima.

Astfel, toată viaţa sunteţi minţiţi, prostiţi, şi înşelaţi, astfel încât să fie mai uşor ca de pe spatele vostru să se obţină profituri, să fiţi exploataţi.

Pentru că nu doar patronul şi capitalistul fac profituri de pe spatele vostru. Guvernul, biserica susţin şcoala – toţi trăiesc de pe urma voastră.

Voi îi întreţineţi pe toţi. De aceea toţi vă învaţă să fiţi mulţumiţi cu ce aveţi şi să vă purtaţi cuviincios.

“Chiar aşa, e adevărat că eu îi întreţin pe toţi?” – întrebi plin de uimire.

Să vedem. Ei mănâncă, beau şi se îmbracă, nemaivorbind de luxul de care se bucură.

Fac ei cumva lucrurile pe care le consumă, cultivă ei ceva, cos ei ceva, construiesc ei ceva cu mâinile lor?

“Dar ei plătesc pentru acele lucruri” – obiectează prietenul tău.

Da, da, plătesc. Să presupunem că un tip fură 50 de dolari de la tine şi apoi se duce şi îşi cumpără un costum de haine pentru el. Are el dreptul la acest costum? Nu a plătit pentru el? Ei bine, La fel şi oamenii care nu produc nimic sau nu fac nici o muncă folositoare plătesc pentru lucruri. Banii lor sunt profiturile pe care ei sau părinţii lor înaintea lor le-au stors de la voi, de la cei care munciţi.

“Atunci nu şeful meu mă întreţine pe mine, ci eu pe el?”

Desigur. El îţi dă o slujbă; adică permisiunea de a munci într-o fabrică sau societate care nu au fost construite de el, ci de alţi muncitori ca tine însuţi. Şi pentru această permisiune tu îl eşti cel care-l întreţine pentru tot restul vieţii tale, atâta timp cât munceşti pentru el.

Şi eşti atât de generous că el îşi poate permite o casă rezidenţială la oraş, şi o vilă la ţară, chiar mai multe, şi servitori care să îi satisfacă nevoile lui şi ale familiei lui, şi distracţii pentru prietenii lui, şi pentru cursele de cai, şi de yacht-uri şi pentru sute de alte lucruri.

Dar nu doar tu eşti atât de generos. Din munca ta, prin taxare directă şi indirectă, e întreţinut întregul aparat al guvernului şi al statului, local şi naţional, şcolile şi bisericile, şi toate celelalte instituţii a căror treabă e să protejeze profiturile şi să te ţină în ignoranţă.

Tu şi prietenii tăi muncitori, voi, întreaga clasă muncitoare, îi întreţineţi pe toţi. Te mai miri că îţi spun că totul e aşa cum trebuie să fie şi că ar trebui să fii un om bun şi să nu comentezi prea mult?

E bine pentru ei că taci şi accepţi, pentru că nu ar mai putea să te fraierească şi să te fure din moment ce începi să vezi ce se întâmplă cu tine şi în jurul tău.

De aceea ei susţin cu putere sistemul capitalist, şi susţin cu tărie “legea şi ordinea”.

Dar e acest sistem bun pentru tine? Crezi că e drept şi corect? Dacă nu, atunci de ce îl accepţi? De ce îl suporţi?

“Ce pot să fac? Sunt doar unul singur.”

Chiar eşti doar tu?

Nu cumva eşti unul dintre multele de mii, de milioane dintre cei exploataţi şi ţinuţi în sclavie la fel ca tine? Doar că ei nu ştiu asta. Dacă ar şti, nu ar înghiţi aşa ceva. Asta e sigur. Deci, nu ai de făcut decât să le spui şi lor.

Fiecare muncitor din oraşul tău, fiecare om care trudeşte în ţara ta, în lumea întreagă este exploatat şi înrobit în acelaşi fel în care şi tu eşti.

Şi nu doar muncitorii din industrie. Fermierii sunt înşelaşi şi furaţi în aceeaşi manieră.

La fel ca muncitorii, fermierul e dependent de clasa capitalistă. El munceşte din greu toată viaţa, dar cea mai mare parte a muncii sale se duce către corporaţii şi monopolurile celor care deţin pământurile.

Fermierul produce hrana pentru omenire. El ne hrăneşte pe noi toţi. Dar înainte ca el să ne poată aduce bunurile sale e obligat să plătească tribut clasei care trăiește din munca altora, acelei clase care doar face profit, clasa capialistă. Fermierul este stors de cea mai mare parte a roadelor muncii sale la fel cum este și muncitorul. Este stors pământ plata ipotecii; de compania de oțel și de cea de drumuri. Bancherul, comerciantul care își extrage comisionul său, vânzătorul în detaliu, și o droaie de alți intermediari storc profituri din munca fermierului înainte ca lui să îi fie permis să ne aducă hrana.

Legea și guvernul permit și ajută la această tâlhărie prin legiferarea faptului că pământul, pe care nici un om nu l-a creat, aparține stăpânului de pământ; căile ferate, pe care muncitorii le-au construit, aparţin magnaţilor din căi ferate; depozitele, morile, fabricile construite tot de muncitori, aparţin capitaliştilor; tuturor acelor monopolişti şi capitalişti care au dreptul de a extrage profituri de la fermier pentru că îl lasă să folosească trenurile şi alte facilităţi înainte ca el să ne poată aduce nouă roadele muncii sale.

Vedeţi atunci cum fermierul este furat de către marele capital şi de către afacerist, şi cum legea susţine şi e complice la acest furt, la fel ca în cazul muncitorului.

Dar nu sunt doar muncitorii şi fermierii care sunt exploataţi şi forţaţi să îşi dea cea mai mare parte a produsului muncii lor capitalistului, celor care au monopolizat pământul, căile ferate, fabricile, maşinăriile, şi toate resursele naturale.

Întreaga țară, întreaga lume e făcută să plătească tribut regilor finanțelor și industriei.

Omul care are o afacere mică depinde de comerciant; comerciantul de manufacturier; manufacturierul de trustul magnaţilor din industrie; şi toţi depind de lorzii banilor şi de bănci pentru credite. Marii bancheri şi finanţiştii pot falimenta pe oricine doar retrăgându-i creditul.

Ei fac aşa de fiecare dată când vor să scoată pe cineva dintr-o afacere.

Omul care are o afacere e total la mila lor. Dacă nu joacă cum îi cântă ei, pentru a servi intereselor lor, atunci ei pur şi simplu îl scot din joc.

Astfel, întreaga omenire e dependentă și înrobită de o mână de oameni care au monopolizat aproape întreaga bogăție a lumii, dar care ei înșiși nu au creat niciodată nimic.

‘Dar oamenii ăștia muncesc din greu,’ vei spune.

Ei bine, unii dintre ei nu muncesc deloc. Unii dintre ei doar stau degeaba, pentru că afacerea lor e administrată de alții. Alţii muncesc. Dar ce fel de muncă fac ei? Produc ei ceva vreodată, așa cum produce fermierul și muncitorul? NU. Ei nu produc nimic, deși ar putea.

Ei muncesc pentru a stoarce profitul de pe urma oamenilor, pentru a face profit de pe urma lor. Ai tu vreun beneficiu din munca lor?

Tâlharul de la drumul mare muncește și el și își asumă riscul de a fi prins.

”Munca” sa, la fel ca a capitaliștilor, dă de lucru avocaților, gardienilor închisorilor, și multor altora pe care activitatea sa îi întreține.

Pare într-adevăr ridicol că întreaga lume trebuie să fie în sclavie pentru beneficiul câtorva monopoliști, și că toți ar trebui să depindă de ei pentru a avea dreptul și șansa să poată trăi.

Dar tocmai așa se întâmplă. și e cu atât mai ridicol când te gândești că muncitorii și fermierii, care doar ei au creat toată bogăția, ar trebui să fie cei mai dependenți și cei mai săraci dintre toate clasele din societate.

E într-adevăr monstruos, și e foarte trist.

Cu siguranță bunul tău simț îți spune că o asemenea situație nu e altceva decât o nebunie.

Dacă masele de oameni, milioanele din lume, ar putea vedea cum sunt prostite, exploatate, înrobite, așa cum vezi și tu, ar accepta ele așa ceva? Cu siguranță, nu!

Capitaliștii știu că ei nu ar accepta. De aceea ei au nevoie de guvern pentru a legaliza metodele lor de furt, pentru a proteja sistemul capitalist.

Şi din acest motiv guvernul are nevoie de legi, poliție și soldați, tribunal și închisori pentru a proteja capitalismul.

Dar cine sunt polițiștii și soldații care îi protejează pe capitaliști împotriva ta, împotriva oamenilor?

Dacă ar fi și ei înșiși capitaliști, atunci poate ar avea motive să apere ce au furat, și ar putea explica de ce vor să menţină, chiar şi prin forţă, un sistem care le dă privilegiul de a-i fura pe oameni.

Numai că poliţiştii şi soldaţii, apărătorii “legii şi ordinii”, nu fac parte din clasa capitalistă. Ei fac parte dintre oamenii de rând, sunt oameni săraci, care pentru un salariu, protejează sistemul care îi ţine în sărăcie.

E incredibil, nu-i aşa?

Da, dar e adevărat. Se ajunge la asta: unii sclavi îi apără pe stăpânii lor pentru a se ţine pe ei înşişi şi pe alţii în sclavie. În acelaşi fel, Marea Britanie, de exemplu, îi ţine pe hinduşii din India în supunere printr-o forţă de poliţie formată chiar din hinduşi.

Sau la fel Belgia face la fel cu oamenii din Congo. Orice guvern face la fel cu oamenii pe care i-a subgjugat.

E acelaşi sistem. Iată la ce se ajunge:

Capitalismul fură şi exploatează populaţii întregi; legile legalizează şi susţin furtul capitaliştilor; guvernul foloseşte o parte din populaţie pentru a proteja capitaliştii ca aceştia să-i poată fura în continuare pe oameni.

Întregul sistem e menţinut prin educarea oamenilor în a crede că e corect capitalismul, că legea e dreaptă, şi că trebuie să se supună guvernului. Înţelegi acum despre ce e vorba?