Cornelia Ștefănescu
Text din „Anuarul Anarhivei 2020”

Una dintre colaboratoarele constante ale Revistei Ideei a fost pictorița Cornelia Ștefănescu. Ne-au rămas de la ea doar câteva texte, împrăștiate în revista publicistului Panait Mușoiu, câteva mențiuni pasagere și... descrierile din notele Siguranței. Avea, se pare, părul șaten și purta câteodată o rochie albastră. O vreme a petrecut-o în Franța, de unde trimitea corespondențe la revistă, iar mai apoi a ținut un mic stand cu vederi și ilustrații în București. Activă în mișcarea muncitorească și anarhistă, a încercat la un moment dat să sindicalizeze lucrătoarele dintr-un atelier de croitorie și a fost arestată datorită implicării într-o tipografie clandestină comunistă, petrecând mai multe luni la închisoarea Văcărești, în 1919. În închisoare a scris „De Profundis”, un text îndârjit și emoționant, greu de încadrat în vreo formulă anume, mărturie a detenției și afirmare curajoasă (chiar sfidătoare) a propriilor convingeri.

Vremurile-s revoluționare, oamenii însă nu, căci glasul vechiului egoism e prea puternic încă. Dar noi trecem, ca niște umbre, executând gesturi, căci toate nu-s decât doar niște gesturi...
(C. Ștefănescu)