Una dintre cele mai interesante figuri ale vechii mișcări socialiste a fost și Mircea Rosetti, fiul cel mare al revoluționarului pașoptist C. A. Rosetti și unul dintre primii socialiști de tendință libertară de la noi.
Mircea Rosetti a făcut studii de drept la Paris, unde era cunoscut în cercurile revoluționare pentru calitățile sale oratorice. I-a cunoscut și pe Émile Gautier, anarhist și „discipol” al comunardului Jules Vallès, pe geograful Élisée Reclus, dar și pe Zamfir Arbure, de care ulterior l-a legat o profundă amiciție.
După moartea sa timpurie, în 1882, i-a apărut volumul Stăpânii noștri sau arta de a guverna. Sfaturi date de un sclav claselor diriginte, de fapt o colecție de note pentru o lucrare mult mai ambițioasă, pe care însă n-a mai apucat s-o termine. Mircea Rosetti își dorea să elaboreze o critică amplă a organizării sociale, începând cu forma de guvernare, continuând cu sistemul juridic și ajungând până la educație, religie, economie ș.a.m.d. Ideea se pare că-i venise în urma lecturii Principelului lui Machiavelli. Însă perspectiva sa era una răsturnată, subversivă. „Voi lua […] un sclav”, îi scria Mircea Rosetti unuia dintre prietenii săi. „El se va adresa către stăpânii săi și le va arăta ce trebuie să facă pentru a-i ține în scavie pe cetățeni. Organizarea socială recomandată de sclav va fi oglinda societății actuale […].”
Puteți citi volumul Stăpânii noștri în limba română și limba franceză, în colecția anarhivată.
Despre Mircea Rosetti puteți afla mai multe din scurta biografie apărută în colecția de broșuri a colectivului editorial Pagini Libere.