După începutul colaborării la revista Mișcarea socială (1897) a anarhiștilor Panait Mușoiu și Panait Zosîn, pe când avea doar douăzeci și unu de ani, Iuliu Neagu-Negulescu se hotărăște să tipărească Sociala (1898), publicație bi-lunară pe care o scotea în comuna Meteleu (azi Scutelnici), jud. Buzău. Deși a avut o existență efemeră (au apărut doar câteva numere), revista a fost prima revistă anarhistă de la noi care a apărut și a fost distribuită într-un sat. Iuliu Neagu avea acasă o mică imprimerie și înjghebase și o bibliotecă cu titluri anarhiste. Familia nu privea cu ochi buni excentricitățile tânărului Neagu, care-și investise, se pare, toate economiile în aceste activități puțin lucrative. În scurt timp a și ajuns, se pare, la sapă de lemn. Revista era scrisă în întregime de Neagu, alte câteva articole fiind preluate din Mișcarea socială (1897): câteva texte de Panait Zosîn, Panait Mușoiu, Eliée Reclus și Piotr Kropotkin. Interesant este că, încă din primul număr, Iuliu Neagu formulase deja viziunea unei viitoare societăți libere, pe care o va zugrăvi în detaliu abia peste 23 de ani, în Arimania sau Țara Buneiînțelegeri. Iată că, încă din 1898, el vorbea despre „o societate a bunei înțelegeri”, care urma să înlocuiască lumea actuală, construită pe exploatare și dominație.
Și peste ruinele ei, din care nici o piatră peste piatră nu va rămâne, se va întemeia măreț „cetatea bunei înțelegeri”, unde nu va ființa nici serv, nici stăpân, nici bărbat, nici femeie, ci va ființa omul în toată măreția lui. Acesta ni-i idealul.