„Un fel de paști al muncitorimii de toate națiile”: scurtă istorie a unui manifest de 1 Mai (1892)

Am adăugat recent colecției anarhivate manifestul-chemare al Clubului Muncitorilor din Botoșani adresat „orășenilor” cu ocazia zilei de 1 Mai 1892. Au fost redactate două manifeste, unul adresat „orășenilor”, iar celălalt țăranilor din satele din împrejurimi, care erau și ei chemați să sărbătorească alături de muncitori.

„Fără ca cineva să prindă veste cum, manifestele noastre apărură, deodată, pe toate zidurile târgului, la toate înălțimile, pe garduri, chiar și pe geamul de la felinare. Și cum administrația întreprinsese o goană de exterminare, manifestele apărură pe la ferestrele feluritelor case, lipite pe dinăuntru”, își amintea mai târziu Panait Mușoiu, unul dintre cei care, alături de Panait Zosîn, au participat la organizarea manifestației.

De altfel, inițiativa convocării acestei manifestații aparținuse tinerilor din oraș, în marea lor majoritate elevi, eleve și studenți, care au închiriat o grădină de vară și au pregătit zeci de drapele roșii pentru ocazie. Autoritățile, luate inițial prin surprindere, au ripostat prin sporirea numărului de controale și de patrule ale jandarmilor; iar, într-un final, prin arestări în rândurile celor suspectați că ar fi fost „copărtași” la organizare.

Panait Mușoiu și Panait Zosîn s-au baricadat în Clubul Muncitorilor pentru a nu fi prinși. După câteva zile de asediu, cu toate străzile și ieșirile blocate de agenții de poliție, „cei doi Panaiți” au fost duși la cazarma unde se găseau și ceilalți elevi arestați. Ca urmare a evenimentelor, Zosîn a fost dat afară din școală. Soartă împărtășită, se pare, și de alți colegi.

Ce anume alarmase într-atât autoritățile? Ne putem lămuri poate mai bine parcurgând manifestul „Către orășeni”. În el, muncitorimea din Botoșani, „de orice neam și breaslă”, era chemată să-și afirme înfrățirea, dar mai ales „dorința de a trăi eliberată de orice soi de apăsări și nevoi”. „Oameni care lucrează cu mintea ori cu brațele și care produc lucruri de folos, muncitori de toate breslele”, se arăta în continuare, „[...] toți și toate care zac sub apăsarea zilei de azi și nu știu cum vor mai duce-o mâine, sunt invitați să ia parte la sărbătoarea noastră, la sărbătoarea muncii”. Sărbătorirea nu era însă doar un prilej de a „sta la vorbă, de a dansa, ori de a privi și asculta la teatru”, ci și un prilej al „alcătuirii muncitorilor” într-o „tovărășie de luptă”.

Episodul sărbătoririi zilei de 1 Mai la Botoșani în 1892 este remarcabil, dacă ne gândim că evenimentele din piața Haymarket din Chicago avuseseră loc abia cu șase ani mai devreme.

Despre evenimentele din Botoșani și mai ales despre cum au reușit atunci o mână de elevi, eleve și muncitori să tulbure viața tihnită a micului târg moldovean, povestește mai multe Panait Mușoiu în nr. 10 (1901) al Revistei Ideii, în articolul „Un moment al mișcării noastre”, care se poate citi în colecția noastră de documente on-line.

De asemenea, exemplarul de manifest care a intrat în colecția anarhivată are, pe verso, ciorna unei scrisori trimise de Panait Mușoiu Sofiei Nădejde, pe care tânărul (pe atunci) Panait o informa despre evenimentele de la Botoșani.