Zamfir C. Arbure-Ralli (1848-1933)
Text din „Anuarul Anarhivei 2020”

La 14 noiembrie 1848 se năștea la Cernăuți (pe atunci parte a Austriei) Zamfir Arbure-Ralli, vlăstar al unei cunoscute familii boierești din Basarabia. La 17 ani pleacă la studii la Moscova și Petersburg. Este în curând întemnițat în fortăreața Petru și Pavel pentru implicarea în mișcarea studențească și revoluționară. A făcut parte din același cerc cu Serghei Neceaiev, a cărui proces și poveste i-au inspirat lui Dostoievski ideea romanului Demonii. A reușit să evite deportarea în Siberia și să fugă în Elveția, unde s-a și stabilit pentru o vreme. Aici l-a cunoscut pe Mihail Bakunin, devenind unul dintre apropiații săi. Sub îndrumarea acestuia a înființat, alături de alți tineri din Rusia, o tipografie. Textele publicate aici erau destinate revoluționarilor din Imperiul Rus, Arbure organizând în același timp o rețea de contrabandă a cărților și publicațiilor subversive care trecea prin Iași și Galați. Sub numele de Zemphiry Rouleff, Arbure s-a aflat în 1872 la Saint-Imier (Elveția) printre delegații prezenți la congresul de constituire a „internaționalei anarhiste”. Prieten cu mulți gânditori și revoluționari anarhiști celebri – cu Élisée Reclus a scos o revistă, Le Travailleur, iar prințul Kropotkin l-a scăpat din arestul poliției elvețiene –, Zamfir Arbure ne-a lăsat și câteva fascinante volume de memorii, scrise după stabilirea în România: În exil, Temniță și exil, Nihiliștii, În pușcăria Petro-Pavlovsc. Alături de Victor Crăsescu, alt narodnic refugiat în România, dar și de Sofia Nădejde, a scos prima revistă ilustrată pentru copii din România, Amicul copiilor. Aici a publicat în foileton și câteva romane dedicate tinerilor. Ulterior a ajuns director al biroului de statistică din București, implicându-se însă sporadic și în diferite cauze politice.