Să construim Rezistenţa!

Nu are nici un rost a explica ce e drept oamenilor nedrepţi. Asta s-a făcut destul până acum. Nu vrem să ne explicăm acţiunile unor intelectuali bolborositori şi rupţi de realitate, dar care le ştiu pe toate oricum, ci mai degrabă sectorului cu potenţial revoluţionar al populaţiei. Adică celor ce înţeleg imediat aceste acţiuni, pentru că ei la rândul lor se găsesc prizonieri. Cei ce nu mai vor să aibă de a face cu flecăreala celor ”de stânga” pentru că e fără sens sau consecinţă. Celor ce s-au săturat!

Acţiunile trebuiesc explicate tinerilor din cartierele mărginaşe, fetelor care au de suferit din cauza patriarhiei, copiilor de la centrele de plasament, tinerilor care după terminarea unei facultăţi ajung să fie şomeri.

Familiilor extinse, muncitorilor şi ucenicilor tineri, elevilor de liceu, familiilor care trăiesc în cartiere în curs de gentrificare, muncitorilor de la SEWS, Dacia, Mechel, Daisler, femeilor măritate, care pe lângă munca casnică şi creşterea copilului, trebuie să facă şi muncă în acord – la naiba.

Ei sunt cei care înţeleg necesitatea de a acţiona; cei care nu primesc nici o compensaţie pentru exploatarea de care suferă. Nici privind standardul calităţii vieţii lor, nici privind propriul lor consum, nici sub forma unor ipoteci, nici sub forma unui credit oricât de mic şi amărât, nici sub forma unei maşini second hand. Cei care nici nu pot spera la aceste fleacuri, cei care nu sunt seduşi de toate acestea.

Celor ce au realizat că viitorul promis lor de către dascălii şi profesorii lor, de proprietarii şi lucrătorii sociali, de manageri şi şefi, de reprezentanţi şi consilieri locali e nimic mai mult decât o minciună goală, dar care cu toate acestea au frică de poliţie şi represiune. Este cu totul necesar ca ei – şi nu intelectuali micburghezi – să înţeleagă că totul s-a sfârşit acum, că lucrurile sunt în mişcare, că astfel de texte sunt doar începutul! Că un sfârşit al puterii porcilor se apropie! Lor trebuie să le spunem că construim o rezistenţă şi că aceasta e a lor. Lor le spunem că lucrurile sunt în mişcare. Ei nu pun întrebări stupide precum, „De ce chiar acuma?” Deja au străbătut mii de drumuri controlate de autorităţi şi manageri – au dansat valsul sălilor de aşteptare; îşi amintesc vremurile când a funcţionat şi când nu. Iar în conversaţie cu învăţătorii şi profesorii atribuiţi la şcoli de remediere care nu schimbă nimica şi la grădiniţe care duc lipsă de spaţiile necesare – ei nu întreabă de ce acuma – la naiba!

Cu siguranţă nu te vor asculta pe tine, dacă nu eşti în stare nici să-ţi distribui fluturaşii şi broşurile politice înainte de a fi confiscate. Pentru că nu trebuie să-i zgudui pe mâncătorii de căcat ai stângii, ci mai degrabă stânga obiectivă, trebuie să construieşti o reţea de distribuire care este în afara ariei porcilor.

Nu te plânge că e prea greu. Dacă înţelegi ceea ce se petrece (iar comentariile tale indică că tu chiar înţelegi, aşa că e oportun să spunem că glonţul ţi-a nimerit şi ţie stomacul – tâmpitule), dacă înţelegi ceva, trebuie să găseşti o metodă mai bună ca să-ţi organizezi distribuirea. Şi nu mai avem nimic să-ţi spunem despre metodele noastre decât avem despre planurile noastre de acţiune – cap sec! Atâta vreme cât te laşi arestat de porci, nu eşti în poziţia de a da altora sfaturi despre cum să evite arestarea. La ce te referi când zici aventurism? Că doar sinele poate să se blameze pentru informatori. Mă rog.

Ce înseamnă să aduci conflictul într-o minte? Înseamnă a nu permite sinelui să fie scos din acţiune.

Şi, deci, de ce construim rezistenţa. În spatele părinţilor stau profesorii, autorităţile şi poliţia. În spatele supraveghetorului stau şeful, sediul personalului, consiliul de conducere pentru compensaţii, sediul bunăstării, şi poliţia. În spatele unui custode stau managerul, proprietarul, administratorul, avizul de evacuare şi poliţia. Cu toate acestea vin căile prin care porcii folosesc cenzura, disponibilizările, concedierile, alături de sigiliile executorului judecătoresc şi pulanele. În mod cert, se întind după pistolul de serviciu, gazul lor lacrimogen, grenadele lor, şi după armele lor semi-automate; în mod cert, ei escaladează situaţia, dacă nimic altceva nu face asta. În mod cert unii jandarmi au fost învăţaţi tactici de contra-gherilă şi „păstrare a păcii” în Kosovo, iar scopul lor primar este acela de a dispersa „prin orice metode posibile” masele de oameni care s-au săturat de Stat şi Capital. Şi ce?

E clar că pe lună ce trece, a lua acţiune primeşte tot mai multe penalizări. Trebuie să fie clar că rahatul ăsta pseudo-social-democrat acţionează de parcă imperialismului banului ar trebui să i se permită să subvertească, să investigheze, să facă ambuscade, să intimideze şi să suprime fără nici o luptă. Trebuie să fie mai mult decât clar că revoluţia nu e doar o plimbare prin parc. Porcii cu siguranţă vor escalada toate metodele lor pe cât mai departe posibil, dar nicidecum mai departe decât atât. Pentru a aduce conflictul în minţile noastre, noi construim rezistenţa.

Dacă rezistenţa nu este construită acum, atunci toate conflictele, toată munca politică apartinică care este făcută pe străzi şi la proteste, toate acţiunile noastre atomizate nu vor fi decât un reformism de doi bani; mai precis, ajungem să avem o disciplină îmbunătăţită, intimidare îmbunătăţită, şi exploatare îmbunătăţită. Dacă ne limităm la reformisme de acest gen, inamicul va ştii exact cum să ne potolească. Iar asta distruge oamenii, mai degrabă decât să distrugă ceea ce distruge oamenii! Dacă nu construim rezistenţa, porcii pot să facă orice vor, porcii pot să continuie să aresteze, să încarcezere, să amendeze, să intimideze, să ameninţe, să ne bată, să ocupe sate întregi şi să terorizeze ţăranii, să facă toate muncile pe care i le cer Statul şi Capitalismul, să împuşte, să dominte. Să aducem conflictul în mintea noastră înseamnă să nu mai fim în stare să facem ceea ce vor ei să facem, ci mai degrabă să facă ei ceea ce vrem noi să facă.

Trebuie să fie clar că cei care nu au nimica de câştigat din exploatarea Lumii a Treia, a petrolului arab, bananelor din Bolivia, sau a aurului din Africa de Sud, nu au nici un motiv să se identifice cu exploatatorul. Trebuie să înţeleagă că ceea ce a început aici în septembrie, se întâmplă de foarte multă vreme în alte ţări europene şi din lume.

Ei vor înţelege, dacă le vei explica, că acţiunea pentru eliberarea oamenilor de sub controlul autoritarian al Statului şi Capitalului nu este o acţiune izolată, şi că niciodată nu a fost, ci că este una din primele de acest gen din România. La naiba!

Opreşte-te dracului din râsul tău de pe canapeaua ta din apartamentul abia închiriat, contând pe afacerile tale amoroase şi alte chestiuni meschine şi de nimic. Construieşte un sistem eficient de distribuţie. Uită de laşităţile de rahat, lingăii de bocanc, asistenţii sociali, de cei care tot ce vor e să între în graţii; ăştia sunt doar o gloată de lumpeni. Gândeşte-te unde sunt azilele şi familiile mari şi subproletarii şi femeile muncitoare şi liceeni şi studenţii, toţi cei care abia aşteaptă să dea un şut în dinţii porcilor şi politicienilor şi şefilor şi rectorilor. Ei vor prelua conducerea mişcării. Şi nu te lăsa prins. Învaţă de la ei cum să eviţi să fi prins – ştiu mult mai multe decât tine.

Să dezvoltăm lupta de clasă

Să organizăm noul şi vechiul proletariat

Să înceapă lupta reală

Să construim rezistenţa!