Condamnăm neechivoc escaladarea violențelor coloniale de așezare din partea statului israelian împotriva palestinienilor, violențe care s-au manifestat cel mai recent sub forma expulzării forțate a familiilor din Sheik Jarrah, cartierul ocupat din Ierusalimul de Est, și a atacurilor împotriva credincioșilor din Moscheea Al-Aqsa din timpul Ramadanului, a bombardamentului aerian brutal contra Fâșiei Gaza sau prin acțiunile rasiste ale poliției, și a violenței îndreptate înspre comunitățile palestiniene din Israel. Cerem încetarea imediată a violențelor clar asimetrice din ultimele zile și insistăm asupra faptului că singura soluție pentru a rezolva situația din regiune o reprezintă recunoașterea drepturilor fundamentale ale palestinienilor, inclusiv autodeterminarea și dreptul tuturor refugiaților de a se întoarce în țară.
Suntem conștienți că această violență se desfășoară în contextul mai larg al epurării etnice, al apartheidului, și al exproprierii care se petrec încă de la crearea statului colonizator-ocupant israelian, care s-a născut ca urmare a mandatului colonial britanic asupra Palestinei. Procesul colonizării a culminat cu Nakba sau „catastrofa”, care a dus la expulzarea, în mod deliberat și sistematic, a palestinienilor în 1948. Acest proces de deposedare continuă până în prezent, prin runde succesive de agresiune militară, ocupare și colonizare prin ridicare de așezări, dar și prin ficțiunile legale întărite de aparatul legal al Israelului. Aceste acte legiferate de discriminare și violență amintesc de viziunea „Marelui Apartheid” a fostului regim sud-african, întrucât au fost create, la fel ca acelea, cu scopul de a le nega palestinienilor drepturile fundamentale în patria lor istorică și de a da naștere unei realități legale și demografice care îi privilegiază pe locuitorii evrei din zonă în defavoarea celor palestinieni. Această strategie presupune realmente crearea condițiilor pentru a forța emigrarea palestinienilor, închizându-i în bantustane ghetoizate și înguste, controlate de aparatul represiv al statului israelian. „Procesul de pace” care durează deja de decenii, în măsura în care chiar există un asemenea proces, a schimbat prea puțin această realitate, împământenind mai degrabă dinamicile apartheidului și permițând intensificarea activității de colonizare prin așezări.
În același timp, recunoaștem că antisemitismul și islamofobia din propria noastră regiune a Europei Centrale și de Est – atât din trecut, cât și din prezent – au contribuit la modul în care statul israelian a fost creat. Acest trecut modelează politicile de stat din prezent din regiunea noastră față de Israel și Palestina. Totuși, așa cum au subliniat constant vocile evreiești progresive, caracterul colonial și reacționar al sionismului s-a tradus adesea printr-o colaborare cu regimuri de dreapta și de multe ori chiar cu unele explicit antisemite în timpul și după sfârșitul Războiului Rece. De la începutul anilor ’90, alianțele diplomatice și legăturile militare care valorează miliarde de dolari americani au făcut ca zeci de guverne post-socialiste să devină implicate în militarizarea statului israelian și în facilita acestuia posibilitatea de a-i ține pe palestinieni într-o permanentă stare de excepție. Într-o manieră similară, Israelul a înarmat regimuri din regiunea noastră angajate în procese de genocid sau epurare etnică, de la războaiele balcanice din anii ’90 la cel mai recent conflict din Nagorno-Karabah, oferind și tehnologii pentru securitatea granițelor care au fost folosite în gestionarea rasistă a crizei europene a refugiaților din prezent. Este notabil că grosul ajutorului militar bilateral dintre Israel și regiune implică regimuri de dreapta din state precum Austria, Estonia, Polonia, România, Rusia și Ungaria care au negat în mod sistematic rolul propriilor societăți în Holocaust și care în prezent perpetuează discursuri antisemite despre „elitele globaliste”.
În acest context, privim cauza palestiniană nu ca pe una izolată ci, mai degrabă, ca pe un punct central al luptelor anticoloniale din prezent pentru o lume mai dreaptă și mai echitabilă. Venind dintr-o regiune al cărei trecut este marcat de conflicte etnice și expulzări violente care continuă și azi, recunoaștem faptul că drumul către dreptate în Palestina este unul complex și vedem autodeterminarea ca fiind singura cale pentru a crea siguranță și demnitate atât pentru palestinieni cât și pentru israelieni. În acest scop, ne obligăm să susținem lupta justificată a poporului palestinian pentru oprirea apartheidului și pentru libertate, autodeterminare și pentru întoarcerea refugiaților. Pe această cale încurajăm mișcările și colectivele progresiste din statele foste socialiste: (1) să continue să combată antisemitismul și islamofobia în plan intern și în toată Europa, din moment ce aceste forme de rasism sunt un combustibil crucial pentru revenirea politicilor și mișcărilor de dreapta și a celor fasciste în regiunea noastră; (2) să studieze și să cântărească preluarea apelului lansat de societatea civilă palestiniană la boicot, dezinvestire și sancțiuni (BDS), ca un act concret de solidaritate; și (3) să continue să cerceteze și să militeze pentru încetarea comerțului cu armament cu Israelul, deoarece acesta contribuie simultan la abuzuri ale drepturilor omului atât în Europa Centrală și de Est cât și în Israel și Palestina.