A doua declaraţie din jungla Lacandon

Astăzi spunem: Nu! Nu ne predăm!

Către poporul din Mexic:

Către popoarele şi guvernele lumii:

Armata Zapatistă de Eliberare Naţională, aflată în război cu guvernul din 1 ianuarie 1994, vi se adresează pentru a face cunoscute următoarele:

Fraţi şi surori mexicane: În decembrie 1993 am spus: „Ajunge!“ Pe 1 ianuarie 1994 am făcut apel la puterile legislative şi juridice să îşi asume responsabilitatea constituţională şi să se abţină de la politicile genocidale pe care executivul federal le impune poporului nostru. Ne bazăm pe dreptul nostru constituţional de a aplica Articolul 39 al Constituţiei politice a Statelor Unite Mexicane.

Guvernul a răspuns la acest apel cu o politică de exterminare şi minciuni. Puterile din Mexic au ignorat cerinţa noastră dreaptă şi au permis un masacru. Cu toate acestea, masacrul nu a durat decît 12 zile. O altă forţă, superioară oricărei puteri politice sau militare, s-a impus părţilor implicate în acest conflict. Societatea civilă şi-a asumat datoria de a păstra ţara noastră. Şi-a arătat dezaprobarea faţă de masacru şi ne-a obligat şi pe noi să intrăm în dialog cu guvernul. Considerăm că nu mai putem permite ascensiunea partidului politic care a stat la putere atît de mult. Acest partid, care a ţinut pentru sine fructele muncii fiecărui mexican, nu mai poate fi lăsat să continue. Considerăm că şi corupţia alegerilor prezidenţiale care susţine acest partid ne încalcă libertatea şi nu trebuie lăsată să continue. Considerăm că acest partid impune o cultură a fraudei cu care încalcă democraţia. Considerăm că dreptatea există doar pentru cei corupţi şi puternici. Considerăm că trebuie să construim o societate în care cei care conduc o fac prin voinţa poporului. Nu există nicio altă cale.

Aceste lucruri sînt înţelese de orice mexican cinstit din societatea civilă. Doar cei al căror succes s-a bazat pe înşelarea încrederii publice, cei care protejează criminali şi ucigaşi, prostituînd dreptatea, cei care recurg la asasinate politice şi fraudă electorală pentru a-şi impune voinţa, doar ei se opun cerinţelor noastre.

Doar aceşti politicieni fosilizaţi încearcă să şteargă din conştiinţa naţională ţipătul pe care toată ţara l-a preluat de la 1 ianuarie 1994: „Ajunge!“

Nu vom permite acest lucru. Astăzi nu facem apel la acele puteri slabe din Mexic ce refuză să îşi asume datoriile constituţionale şi se lasă controlate de guvernul federal. Dacă legislativul şi judecătorii nu au demnitate, atunci alţii, care înţeleg că trebuie să servească poporul, iar nu individul, vor păşi în faţă. Apelul nostru transcende întrebările despre mandatele prezidenţiale sau alegerile următoare. Suveranitatea noastră se bazează pe societatea civilă. Doar poporul poate altera sau modifica forma guvernării noastre. De aceea, poporului îi este adresată această a doua declaraţie din jungla Lacandon:

Unu. Am respectat convenţiile internaţionale de război în timpul acţiunilor noastre militare. Aceste convenţii ne-au permis să fim recunoscuţi ca forţă beligerentă de forţele naţionale şi străine. Vom continua să respectăm aceste convenţii.

Doi. Dăm ordin tuturor forţelor noastre regulate şi neregulate, atît din interiorul teritoriului naţional, cît şi din afara ţării, să continue încetarea unilaterală a focului. Vom continua să respectăm încetarea focului pentru a permite societăţii civile să se organizeze în orice forme considerate pertinente pentru realizarea unei tranziţii către democraţie în ţara noastră.

Trei. Condamnăm ameninţările aduse societăţii civile prin militarizarea ţării, cu personal şi echipamente moderne de reprimare, în această perioadă de dinaintea alegerilor federale. Fără îndoială, guvernul Salinas încearcă să se impună prin fraudă. Nu vom permite acest lucru.

Patru. Propunem tuturor partidelor politice independente care suferă din cauza intimidării şi a represiunii drepturilor lor politice – aceeaşi intimidare şi represiune de care a suferit poporul nostru în ultimii şaizeci de ani – să se declare în favoarea unui guvern de tranziţie, în timp ce ne îndreptăm spre democraţie.

Cinci. Respingem manipularea şi încercările de a separa cerinţele noastre juste de cerinţele poporului mexican. Noi sîntem mexicani şi nu vom abandona cerinţele sau armele pînă cînd nu vom avea democraţie, libertate şi dreptate pentru toţi.

Şase. Reiterăm deschiderea noastră pentru găsirea unei soluţii politice de tranziţie către democraţie în Mexic. Facem apel la societatea civilă să-şi reia rolul de protagonist pe care şi l-a asumat iniţial pentru a opri faza militară a conflictului. Facem apel la societatea civilă să organize singură eforturile paşnice pentru democraţie, libertate şi dreptate. Schimbarea democratică e unica opţiune alternativă la război.

Şapte. Facem apel la toate sectoarele oneste ale societăţii civile să participe la Dialogul Naţional pentru Democraţie, Libertate şi Dreptate.

Din aceste motive declarăm, fraţilor şi surorilor:

După începutul războiului, în ianuarie 1994, ţipătul organizat al poporului mexican a oprit luptele şi a cerut un dialog între forţele combatante. Guvernul federal a răspuns cerinţelor juste ale EZLN cu o serie de oferte care nu atingeau problema esenţială: lipsa dreptăţii, libertăţii şi democraţiei în Mexic.

Răspunsul slab al guvernului federal la cerinţele EZLN arată ce e partidul politic la putere şi care sînt limitele impuse de el. E un sistem care îngăduie ca anumite sectoare din zona rurală mexicană, cu rădăcini care au menţinut partidul la putere, să treacă peste puterea constituţională. Acest sistem al complicităţii au făcut posibile existenţa şi beligeranţa şefilor locali [caciques], puterea omnipotentă a fermierilor şi afaceriştilor şi răspîndirea traficului de droguri. Pînă şi faptul că guvernul ne-a oferit aşa-numitele Propuneri pentru o pace demnă în Chiapas a provocat agitaţii frenetice şi opoziţie deschisă din partea acestor sectoare. Sistemul politic unipartinic încearcă să facă manevre în interiorul acestui orizont redus. Nu poate aliena aceste sectoare fără să se atace singur, dar nu poate nici lăsa lucrurile aşa cum sînt, fiindcă va avea de-a face cu furia popoarelor indigene şi a ţăranilor [campesinos]. Cu alte cuvinte, realizarea acestor propuneri ar însemna în mod necesar moartea sistemului de partid-stat. Prin sinucidere sau execuţie, moartea sistemului politic mexican din prezent este o precondiţie necesară, dar nu şi suficientă, pentru tranziţia la democraţie în ţara noastră. Nu vor exista soluţii reale pentru Chiapas pînă cînd situaţia întregului Mexic nu va fi rezolvată.

EZLN înţelege că problema sărăciei din Mexic nu este cauzată doar de lipsa resurselor. Concepţia noastră fundamentală şi poziţia noastră e că orice eforturi numai vor amîna rezolvarea problemei, dacă

nu sînt făcute în contextul unor noi relaţii politice locale, regionale şi naţionale – relaţii caracterizate de democraţie, libertate şi dreptate. Problema puterii nu e cine se află la conducere, ci cine exercită puterea. Dacă puterea este exercitată de majoritatea poporului, partidele politice vor fi obligate să-şi înainteze propunerile poporului, în loc să vorbească în interiorul partidului.

Dacă repoziţionăm puterea în contextul democraţiei, libertăţii şi dreptăţii, aceasta va crea o nouă cultură politică în rîndul partidelor. Un nou tip de conducător politic se va naşte şi, fără îndoială, noi tipuri de partide politice.

Nu propunem o nouă lume, ci ceva mult mai anterior: o anticameră către noul Mexic. Rezultatul acestei revoluţii nu va fi o nouă clasă, o fracţiune de clasă sau un grup la putere. Ea va culmina cu un „spaţiu“ liber şi democratic pentru lupta politică, născut deasupra cadavrului fetid al sistemului de partid-stat şi al prezidenţialismului. O nouă raportare politică se va naşte, care nu va fi bazată pe confruntarea între organizaţiile politice, ci pe confruntarea propunerilor politice cu diferitele clase sociale. Conducerea politică va depinde de sprijinul acestor clase sociale, şi nu doar de simpla exercitare a puterii. În această nouă raportare politică, diferitele propuneri politice (socialism, capitalism, democraţie socială, liberalism, democraţie creştină etc.) vor trebui să convingă majoritatea naţiunii că propunerea lor e cea mai bună pentru ţară. Iar grupurile la putere vor fi „supravegheate“ de popor, fiind obligate să raporteze permanent ce au făcut, iar poporul va putea decide dacă rămîn la putere sau nu. Plebiscitul e o formă reglementată a confruntării între putere, partide politice şi naţiune, care îşi merită relevanţa în cea mai înaltă lege a ţării.

Actuala legislaţie a Mexicului e prea restrictivă pentru aceste noi relaţii politice între cei guvernaţi şi guvernanţi. E nevoie de o Convenţie Democratică Naţională, din care se va putea forma un guvern provizoriu sau de tranziţie, fie prin demisia executivului federal, fie prin alegeri.

Această Convenţie Democratică Naţională şi guvernul de tranziţie ar trebui să ducă la formularea unei noi constituţii, iar în contextul acestei noi constituţii ar trebui susţinute noi alegeri. Suferinţa provocată de acest proces va fi mai mică decît daunele cauzate de un război civil. Profeţia Sud-Estului e validă pentru toată ţara. Putem învăţa din cele ce au avut deja loc, pentru a îngădui o naştere cu mai puţine dureri a noului Mexic.

EZLN are propria sa concepţie despre sistemul şi direcţia ţării. Maturitatea politică a EZLN, ca reprezentant al unui sector al naţiunii, e demonstrată de faptul că nu vrea să îşi impună concepţia restului ţării. EZLN cere tocmai ce este evident în sine: maturitatea politică a Mexicului şi dreptul pentru toţi de a decide, în mod liber şi democratic, direcţia pe care să o ia ţara. Din această sinteză istorică nu va apărea doar un Mexic mai bun şi mai drept, ci şi un nou Mexic. De aceea ne punem vieţile la bătaie: pentru ca mexicanii de mîine să moştenească o ţară de care nu le e ruşine.

EZLN, printr-un exerciţiu democratic fără precedent într-o organizaţie armată, şi-a consultat componentele pentru a decide dacă semnează sau nu acordul de pace propus de guvernul federal. Bazele indigene ale EZLN, văzînd că cerinţele principale de democraţie, libertate şi dreptate nu au fost satisfăcute, au decis împotriva semnării propunerii guvernului.

Aflaţi sub asediu şi sub presiunea diferitelor sectoare care ne ameninţă cu exterminarea dacă nu semnăm acordul de pace, noi, zapatiştii, ne reafirmăm angajamentul de a obţine pacea cu demnitate şi dreptate. În lupta noastră se regăseşte lupta demnă a strămoşilor noştri. Lupta pentru demnitate a insurgentului Vicente Guerrero – „Trăieşte pentru patrie sau mori pentru libertate“ – răsună din nou prin glasurile noastre. Nu putem accepta pacea nedemnă.

Calea noastră a apărut din imposibilitatea de a ne lupta în pace pentru drepturile noastre elementare ca fiinţe umane. Cele mai valoroase asemenea drepturi sînt cele de a decide în mod liber şi democratic forma guvernării. Posibilitatea unei schimbări paşnice către democraţie şi libertate se confruntă acum cu un nou test: procesul electoral care va avea loc în luna august 1994. Unii prezic apatie şi deziluzie. Ei încearcă să profite de sîngele celor care cad în luptă, atît cea violentă, cît şi cea paşnică, în oraşe şi în zona rurală. Proiectul lor politic e conflictul care speră că va izbucni după alegeri. Ei speră că demobilizarea politică va deschide din nou uşa războiului, despre care spun că e ceea ce va salva ţara.

Alţii speră că acest conflict armat va reîncepe înainte de alegeri, iar ei, profitînd de situaţia haotică, vor rămîne la putere. După cum au procedat şi mai înainte, cînd au uzurpat voinţa populară prin fraudă electorală, aceşti oameni speră să profite de războiul civil preelectoral pentru a prelungi agonia unei dictaturi care a durat deja decenii. Și mai există alţii, apocaliptici şi sterili, care susţin că războiul e inevitabil şi care aşteaptă să vadă cadavrul duşmanului – sau cel al prietenului lor. Sectarii presupun în mod eronat că împuşcăturile vor aduce zorii pe care i-a aşteptat poporul nostru încă de cînd noaptea a căzut pe pămîntul mexican odată cu morţile lui Villa şi Zapata.

Toţi aceşti oameni care fură speranţa presupun că în spatele armelor noastre se află ambiţia şi o agendă care ne va ghida în viitor. Ei se înşală. În spatele armelor noastre se află o altă armă: raţiunea. Iar speranţa le animă pe ambele. Nu îi vom lăsa să ne fure speranţa.

Trăgaciul a adus speranţa la începutul anului. Acum e important ca speranţa dată de marile mobilizări să ia locul de frunte care îi aparţine de drept şi în mod raţional. Steagul se află acum în mîinile celor care au nume şi feţe, oameni buni şi oneşti care umblă pe alte căi decît noi, dar care au aceleaşi idealuri. Îi salutăm şi sperăm să ridice steagul acolo unde ar trebui să fie. Noi vom rămîne aici, aşteptînd cu demnitate. Dacă steagul va cădea, vom şti să îl ridicăm din nou...

Acum e timpul ca speranţa să se organizeze singură şi să umble în văi şi oraşe, după ce a umblat în munţi. Luptaţi cu armele voastre: nu vă preocupaţi de ale noastre. Noi ştim cum să rezistăm pînă la capăt. Știm cum să aşteptăm – şi ştim ce avem de făcut dacă uşile pe care umblă demnitatea vor fi închise din nou.

De aceea ne adresăm fraţilor şi surorilor din diferitele organizaţii nonguvernamentale, din organizaţiile indigene şi campesino, muncitorilor din oraşe şi din zona rurală, profesorilor şi studenţilor, femeilor casnice şi celor care ocupă clădiri, artiştilor şi intelectualilor, membrilor partidelor politice independente, mexicanilor.

Facem apel la toţi pentru un dialog naţional pe tema democraţiei, libertăţii şi dreptăţii. În acest sens lansăm prezenta:

Convocare a unei Convenţii Democratice Naţionale

Noi, Armata Zapatistă de Eliberare Naţională, luptînd pentru democraţia, libertatea şi dreptatea pe care o merită această ţară, considerăm că:

Unu. Guvernul suprem a uzurpat legalitatea moştenită de la eroii Revoluţiei Mexicane. Doi. Constituţia existentă nu reflectă voinţa populară a poporului mexican.

Trei. Demisia uzurpatorului, executivul federal, nu e suficientă. O nouă lege e necesară pentru o nouă ţară care se va naşte din luptele tuturor mexicanilor oneşti.

Patru. Orice formă de luptă e necesară pentru a realiza tranziţia la democraţie în Mexic.

Facem apel la convocarea unei Convenţii Democratice, naţională, suverană şi revoluţionară, din care se vor forma un guvern de tranziţie şi o nouă lege naţională, o nouă constituţie care va garanta îndeplinirea legală a voinţei poporului.

Obiectivul fundamental al Convenţiei Democratice Naţionale este organizarea expresiei civile şi a apărării voinţei populare.

Această Convenţie Democratică va fi naţională, în sensul că toate statele federaţiei vor trebui să fie reprezentate. Va fi plurală, în sensul că toate forţele patriotice vor fi reprezentate. Va fi democratică, în sensul că va lua decizii prin consultarea naţională.

Convenţia va fi prezidată de civili, figuri publice cu prestigiu, în mod liber şi voluntar, indiferent de afilierea lor politică, rasă, religie, sex sau vîrstă.

Convenţia va fi lansată de comitetele locale, statale şi regionale din fiecare ejido, aşezare, şcoală şi fabrică. Aceste comitete vor fi responsabile pentru colectarea propunerilor oamenilor pentru o nouă constituţie şi a cerinţelor ce vor trebui satisfăcute de noul guvern format din Convenţie.

Convenţia trebuie să ceară alegeri libere şi democratice şi să lupte pentru respectarea voinţei populare.

Armata Zapatistă de Eliberare Naţională va recunoaşte Convenţia Democratică Naţională ca reprezentant autentic al intereselor poporului mexican în tranziţia către democraţie.

Armata Zapatistă de Eliberare Naţională, care se află acum pe tot teritoriul naţional, e în poziţia de a se oferi poporului mexican ca armata ce garantează îndeplinirea voinţei poporului.

Pentru prima întîlnire a Convenţiei Democratice, EZLN oferă ca loc de întîlnire o aşezare zapatistă, cu toate resursele sale.

Data şi locul primei sesiuni a Convenţiei Democratice Naţionale vor fi anunţate cînd va veni timpul.

Fraţi şi surori din Mexic: lupta noastră continuă. Steagul zapatist încă flutură în munţii Sud-Estului mexican, iar azi spunem: Nu ne predăm!

Cu faţa către munţi, noi vorbim cu morţii noştri, pentru ca vorbele lor să ne ghideze pe calea ce trebuie să o urmăm. Tobele au sunat, iar în vocea pămîntului se aud suferinţele şi istoria noastră.

„Totul pentru toată lumea“, spun morţii noştri. Pînă cînd nu va fi aşa, nu vom avea nimic.

Vorbiţi cu ceilalţi mexicani, găsiţi în inimile voastre vocile celor pentru care luptăm. Invitaţi-i să facă paşii demni ai celor care nu au feţe. Chemaţi-i la rezistenţă, nu lăsaţi pe nimeni să primească ceva de la cei care conduc conducînd. Convingeţi-i să nu vîndă un steag care aparţine tuturor. Cereţi mai mult decît cuvinte care să ne aline durerea. Spuneţi-le să reziste împreună, să se împartă unii cu alţii, să respingă ajutoarele de la cei puternici. Cereţi ca toţi oamenii buni din această ţară să se organizeze cu demnitatea ce rezistă şi nu se vinde, pentru ca mîine această demnitate să se organizeze, iar vorbele din inima majorităţii să devină realitate, să fie acceptate de cei care guvernează, impunînd calea cea bună a celui care conduce ascultînd.

Nu vă predaţi! Rezistaţi! Rezistaţi cu demnitate pe pămînturile bărbaţilor adevăraţi şi ale femeilor adevărate! Fie ca munţii să adăpostească suferinţa oamenilor de pe acest pămînt. Nu vă predaţi! Rezistaţi! Nu vă vindeţi! Rezistaţi!

Aşa au vorbit morţii noştri, din inimile lor. Iar noi am văzut că vorbele morţilor noştri sînt bune, că spun adevărul, iar sfatul lor e demn. De aceea facem apel la toţi fraţii şi toate surorile indigene mexicane să reziste împreună cu noi. Facem apel la toţi campesinos să reziste împreună cu noi, la muncitorii din fabrici, funcţionari, la cei din cartiere, la femeile casnice, studenţi, profesori, la cei care trăiesc din gînd şi cuvînt, la toţi cei care au demnitate şi mîndrie, îi chemăm pe toţi să reziste împreună cu noi, fiindcă guvernul rău se opune democraţiei pe pămîntul nostru. Nu vom accepta nimic ce provine din inima putrezită a guvernului rău, nicio singură monedă sau medicament, nicio piatră sau boabă de grîu, niciun aliment sau fărîmitură din ajutoarele oferite la schimb cu calea noastră demnă.

Nu vom lua nimic de la guvernul federal. Chiar dacă durerea şi suferinţa noastră cresc; chiar dacă moartea stă cu noi la masă, pe pămînt şi pe acoperiş; chiar dacă vedem că alţii acum se vînd mîinii care îi oprimă; chiar dacă totul ne doare, iar durerea iese pînă şi din pietre. Nu vom accepta nimic de la guvern. Vom rezista pînă cînd cel care conduce conduce ascultînd.

Fraţi şi surori: Nu vă vindeţi! Rezistaţi cu noi. Nu vă predaţi. Repetaţi odată cu noi: Nu ne vom preda! Vom rezista! Fie ca aceste cuvinte să nu fie auzite doar în munţii Sud-Estului mexican, ci şi în Nord şi în peninsule. Să fie auzite pe ambele coaste. Să fie auzite în centrul ţării. Să fie strigate prin văi şi în munţi. Să fie auzite în oraşe şi la ţară. Uniţi-vă vocile, fraţi şi surori. Strigaţi împreună cu noi: Nu ne vom preda! Vom rezista!

Fie ca demnitatea să spargă asediul cu care ne sufocă mîinile murdare ale guvernului rău. Sîntem cu toţii asediaţi: ei nu permit democraţiei, libertăţii şi dreptăţii să intre pe teritoriul mexican. Fraţi şi surori: sîntem cu toţii asediaţi. Nu vă predaţi! Rezistaţi! Păstraţi-vă demnitatea! Nu trebuie să vă vindeţi!

La ce sînt bune bogăţiile celor puternici, dacă nu pot cumpăra ce e mai valoros pe aceste pămînturi? Dacă demnitatea tuturor mexicanilor nu are preţ, pentru ce e puterea celor puternici?

Demnitatea nu se predă! Demnitatea rezistă!

Democraţie! Libertate! Dreptate!

Din munţii Sud-Estului mexican,

Comitetul Clandestin Revoluţionar Indigen,

Comandamentul General al Armatei Zapatiste de Eliberare Naţională