William Godwin (1756-1836) – Primul atac asupra instituţiilor

“William Godwin este primul care a dat un sens clar principiilor anarhiste.” S-a născut în 1756 în comitatul Cambridge, la Wisbech. Fiind fiu şi nepot de pastor continuă această tradiţie, însă va adopta misiunea politică integrându-se în randul politicienilor ca Tory, în detrimentul misiunii religioase.

Va părăsi în curând şi cariera politică pentru a se dedica scriiturii, reuşind să publice Enquiry into Political Justice în 1973. În cartea sa va expune o teză nouă, aproape ironică, inspirându-se din declaraţiile care susţineau existenţa Statului. Astfel, el considera că din moment ce este acceptată ideea că indivizii acţionează raţional, aceştia ar putea trăi fără legi sau instituţii. Cu alte cuvinte, dacă o lege este raţională, atunci aceasta este inutilă individului raţional.

“În concepţia sa, Statul reprezintă cea mai nocivă dintre constrângerile care împiedică libera dezvoltare şi exerciţiul raţiunii individuale.” De asemenea, un alt factor care corupe natura umană este proprietatea, întrucât consideră că efectele produse de procesul acumulării proprietăţilor sunt dezastruoase atât pentru cei săraci, cât şi pentru cei bogaţi. “Acumularea de proprietăţi creează un spirit servil şi instabil, transformă achiziţia şi gestionarea averii într-o pasiune universală, şi distruge dezvoltarea intelectuală şi fericirea.” Suprapopularea nu este nici pe de parte o problemă pentru societatea anarho-comunistă a lui Godwin, întrucât încă există foarte multe pământuri necultivate, foarte multe resurse naturale care nu sunt exploatate, şi pe lângă aceasta, încă se mai pot îmbunătăţi toate mijloacele de producţie deja existente.

Mijloacele prin care sunt realizate aceste idealuri nu sunt nicidecum unele revoluţionare, ci mai degrabă pacifiste, făcându-se apel la educaţie. Orice formă de guvernământ este mult mai nocivă în încercarea sa de a modela caracterul uman, decât orice formă de educaţie. Iar pe lângă acest fapt, există credinţa că genialitatea nu este înnăscută ci dobândită, fiecare individ având posibilitatea de a se autoeduca. Cu toate acestea, orice formă de educaţie implică o forma de despotism.

“Sistemele de învăţământ, private sau de Stat, marea salvare a multor reformatori progresişti, nu pot decât să înrăutăţească situaţia.” Scopul educaţiei nu este acela de a pregăti indivizii pentru guvernare ci acela de a-i face fericiţi, de a le dezvolta puterile latente, de a-i obişnui să gândească natural, nu de a le impune anumite limite, standarde conform cărora trebuie să se “dezvolte” gândirea lor. Fiecare ar trebui să înveţe de la aceia mai experimentaţi, informaţi decât ei, fără însă a exista noţiunile de “învăţător” şi “elev”. Dacă dorinţa de a învăţa se configurează într-o manieră naturală, atunci individul trebuie să caute singur informaţiile de care are nevoie, şi de unde consideră că le poate obţine. Orice sistem de învăţământ înnabuşă acest instinct natural, prin constrăngerea direcţiilor în care ar trebui să se dezvolte educaţia şi prin limitarea informaţiilor în conformitate cu anumite criterii legate de vârstă sau status financiar.

În societatea sa liberă, Godwin afirmă că “orice om ar trebui să acţioneze deasupra propriului centru şi să-şi consulte propria capacitate de înţelegere. Orice om ar trebui să-şi simtă independenţa, şi că poate să-şi insereze propriile principii despre justiţie şi adevăr, fără a fi în mod viclean obligat să le adapteze particularităţilor situaţiei sale sau erorilor celorlalţi.”