Imperialism, sectarism şi revoluţia din Siria

Joseph Daher este un membru al Curentului de Stânga Revoluţionar Sirian şi scrie aici syriafreedomforever.wordpress.com. El a stat de vorbă cu Mark Goudkamp de la Solidarity despre revoluţia din Siria. Acest interviu a apărut pe solidarity.net

Cum ai caracteriza actulul raport de forţe din Siria?

Raportul de forţe militare înclină clar de partea regimului. Acesta fost aprovizionat încontinuu cu arme de către aliaţii săi (Iran şi Rusia), spre regim merg sume de bani imense, şi în cazul Hezbollah-ului a participat direct pe teren pentru a antrena noi soldaţi.

De cealaltă parte, Armata de Eliberare Siriană (FSA) duce lipsă totală de orice sprijin material şi financiar. Forţele reacţionare islamiste, cum ar fi Jabhat al Nusra şi Statul Islamic din Iraq şi Levant (ISIL) sunt acum finanţate de unele ţări din Golf.

Aceste ţări finanţează forţele islamiste reacţionare pentru a transforma revoluţia din Siria într-un război sectarian. Victoria Revoluţiei din Siria şi răspândirea ei în regiune ar reprezenta o ameninţare pentru regimurile din aceste ţări.

Nu trebuie să uităm şi că tensiunile dintre grupările FSA şi forţele islamiste ale Jabhat al Nusra şi ISIL s-au intensificat în ultima vreme. Ultimii sunt acuzaţi că au asasinat oameni ai FSA, inclusiv pe Fadi al-Qash, şeful unui batalion FSA şi pe doi dintre fraţii săi.

ISIL a expulzat de asemenea şi forţele FSA din câteva regiuni care fuseseră eliberate de FSA şi şi-au declarat intenţia de a stabili emirate islamice, în timp ce au refuzat să lupte pe liniile de front în Aleppo, Homs şi Khan al Asal.
În ciuda avantajului clar militar al regimului şi distrugerilor provocate de el, hotărârea mişcării populare siriene nu a scăzut. Demonstraţiile sunt neîncetate, la fel şi alte forme de rezistenţă în multe regiuni din toată Siria.

Cum se face că în faţa unei asemenea forţe militare puternice, poporul sirian continuă să reziste?

Imagine de la ANA, un cartier al Damascusului: proteste anti-guvernamentale în urma atacurilor cu arme chimice lansate de regimul lui Assad împotiva civililor.. Oamenii au strigat: „Teroristul Bashar ucide oamenii cu arme chimice în timp ce restul lumii stă şi se uită”.

Nu e cale de întoarcere la ce a fost pe vremea regimului Assad şi nu există nici o alternativă decât continuarea revoluţiei. Unul dintre principalele sloganuri în Siria, pe care le strigă protestatarii mereu, este acesta: „Mai bine murim decât să fim umiliţi”.

În plus, toţi din mişcarea populară siriană ştiu foarte bine că dacă se opresc acum vor avea de suferit o represiune teribilă din partea regimului.

Poţi explica unii dintre factorii economici şi sociali care stau la baza revoluţiei?

Caracteristicile burgheze ale regimului au început în 1970 când Hafez al-Assad a înăbuşit o parte dintre politice radicale din deceniul 1960, promovate de aripa de stânga a Partidului Baath. Aceste caracteristici s-au intensificat odată cu implementarea politicilor economice neo-liberale când [fiul său] Bashar al-Assad a preluat puterea în 2000. De aceste politici neo-liberale a profitat în special o mică oligarhie.

Rami Makhlouf, vărul lui Bashar al-Assad, simbolizează procesul de privatizare în stil mafiot pus în aplicare de către regim. Un proces de privatizare care a creat noi monopoluri în mâinile familiei lui Bashar al-Assad, în timp ce calitatea bunurilor şi serviciilor s-a prăbuşit. Aceste reforme economice neo-liberale au permis bogaţilor şi puternicilor să îşi însuşească puterea economică.

În acelaşi timp, sectorul financiar s-a dezvoltat prin apariţia unor bănci private, firme de asigurări, bursa de mărfuri din Damasc şi case de schimb valutar. Politicile neo-liberale au satisfăcut clasa conducătoare şi pe investitorii străini, în special pe cei din ţările arabe din Golf, pe spatele marii majorităţi a sirienilor, care au avut de suferit din cauza inflaţiei şi a costurilor de trai din ce în ce mai ridicate.

Aceste politici, accelerate de represiunea sălbatică a oricăror proteste sau mişcări populare, începând in anii 2000, au avut efecte devastatoare. Capitala a ajuns să primească de la Produsul Intern Brut până la 72 la sută în 2005, peste o treime din populaţie a căzut sub linia de sărăcie (adică trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi) şi aproape jumătate în jurul acestei sume (2 dolari sau mai puţin pe zi). Înainte de Revoluţie, şomajul era între 20 şi 25 la sută, ajungând la 55 la sută în rândurile tinerilor de sub 25 de ani (într-o ţară în care oamenii sub 30 de ani reprezintă 65 la sută din totalul populaţiei). Procentul sirienilor care trăiesc sub linia de sărăcie a crescut de la 11% în 2000 la 33% în 2010. Asta înseamnă că 7 milioane de sirieni trăiesc în jurul sau sub linia de sărăcie.

Răscoalele au izbucnit în Idlib şi Deraa … inclusiv în din suburbiile Damascului şi Aleppo, [aceste zone] sunt bastioanele istorice ale Partidului Baath care nu au participat pe scară de masă la insurecţia din timpul anilor 1980. Asta arată implicarea victimelor neo-liberalismului în această Revoluţie.

Ce rol au jucat Comitetele Locale de Coordonare în regiunile controlaet de opoziţie şi ce tip de sprijin au?

CLC reprezintă doar un actor în răspândita mişcare populară, şi îşi concentrează activitatea în special asupra oferirii de informaţii, imagini video ale demonstraţiilor, dar şi pe munca pe teren, la nivel local alături de consiliile populare locale, în timp ce oferă servicii populaţiei locale şi refugiaţilor interni.

Trebuie să înţelegem dintr-o perspectivă mai generală rolul crucial jucat de comitetele populare şi de organizaţii în continuarea procesului revoluţionar, ei sunt actorii esenţiali care fac ca mişcarea populară să reziste. Asta nu înseamnă că diminuez rolul jucat de rezistenţa armată, dar chiar şi ei depind de mişcarea populară pentru a continua lupta, altfel fără oamenii obişnuiţi care participă la această mişcare, rezistenţa armată nu ar avea nici o şansă.

Care este răspunsul tău faţă de unii din stânga care susţin că opoziţia din Siria este calul troian al imperialismului occiental şi al statelor bogate din Golf?

Problema cu unii din stânga occidentală, în special cu staliniştii, e că ei mereu au analizat procesul revoluţionar sirian dintr-o perspectivă geo-politică, ignorând complet dinamismul socio-economic şi politic de pe teren, de pe cuprinsul Siriei. Mulţi dintre ei consideră că Iran, Rusia sau Siria sunt state anti-imperialiste care luptă împotriva Statelor Unite, ceea ce e fals din toate punctele de vedere.

Alegerea noastră nu ar trebui să fie de partea Statelor Unite şi a Arabiei Saudite sau de partea Iranului sau Rusiei, alegerea noastră este să fim de partea maselor revoluţionare care se luptă pentru emanciparea lor.

În plus, ambele părţi au încercat să impună o soluţie de sus în jos care ar menţine regimul, o soluţie de tip Yemen (schimbarea capului regimului, în timp ce structura acestuia rămâne la locul ei). Singura diferenţă între poziţiile guvernelor occidentale şi a monarhiilor din Golf pe de o parte şi a Iranului Rusiei şi Chinei pe de altă parte rămâne aceeaşi: care va fi soarta dictatorului Bashar al-Assad? Rusia vrea să îl păstreze pe dictator, în timp ce puterile occidentale vor un lider nou, chiar şi mai receptiv faţă de interesele lor decât Bashar al-Assad.

Au existat relatări despre grupuri armate islamiste care au atacat alte grupuri ale opoziţiei. Ce impact a avut asta asupra opoziţiei şi cum au răspuns forţele revoluţionare?

Masele revoluţionare ale Siriei se opun din ce în ce mai mult politicilor autoritare şi reacţionare ale acestor grupuri islamiste. În oraşul Raqqa, care a fost eliberat de forţele regimului încă din martie 2013, multe demonstraţii populare au avut loc împotriva acţiunilor autoritare ale Jabhat al Nusra şi ISIS din acel oraş. Demonstraţii similare au loc când masele de oameni se ridică împotriva acestui tip de comportament în Aleppo şi în alte oraşe.

Trebuie spus şi că Jabhat al Nusra nu a ezitat să facă înţelegeri cu regimul lui Assad, de exemplu regimul le plăteşte grupărilor Jabhat al Nusra mai mult de 150 de milioane de dolari în lire siriene, pe lună, pentru a garanta că petrolul continuă să curgă prin principalele două magistratele din Banias şi Latakia. Luptătorii Jabhat al Nusra s-au implicat şi în alte afaceri cu regimul.

Consiliul Naţional Sirian, în loc să apere principiile revoluţiei şi să facă tot ce e posibil pentru a dezvolta componentele democratice din interiorul FSA, a permis ca aceste grupări, care sunt şi au fost parte a contra-revoluţiei încă de când au fost înfiinţate, să se dezvolte fără a le condamna şi oferindu-le de fapt acoperire şi suport. Aceste grupări, exact la fel ca regimul sirian vor să dividă poporul sirian în entităţi grupate pe secte religioase şi pe etnii. Revoluţia siriană vrea şi urmăreşte să spargă orice zid sectarian sau etnic între oameni.

Care a fost răspunsul faţă de atacurile recente din partea gupărilor islamiste în zonele cu populaţie kurdă?

Am văzut sprijin din partea diferitelor comitete populare din Siria pentru protestele de masă ale kurzilor împotriva acţiunilor grupărilor islamiste. Secţiunile din FSA sunt acum divizate. Unii luptă cot la cot cu islamiştii, iar alţii s-au alăturat miliţiilor kurde şi au denunţat abuzurile comise de grupările islamiste.

Opoziţia tradiţională, de la islamişti la naţionalişti şi cei de stânga, este în favoarea drepturilor culturale ale kurzilor, dar nu pentru autonomie. Curentul Stângii Revoluţionare din Siria a reafirmat angajamentul şi sprijinul său pentru auto-determinarea populaţiei kurde din Siria.

Sprijinul pentru auto-determinarea kurzilor nu ne opreşte să dorim să vedem poporul kurd devenind un partener deplin în lupta împotriva regimului criminal al lui Assad, şi în construirea unei viitoare Sirii democratice, socialiste şi seculare.

Am condamnat şi comportamentul islamiştilor şi ale altor forţe recţionare şi încercările lor de a diviza poporul sirian. La fel, refuzul unora din opoziţia siriană, inclusiv al Consiliului Naţional Sirian (SNC), de a recunoaşte drepturile minorităţii kurde în Siria este inacceptabil şi nu e cu nimic diferit de politicile naţionaliste ale regimului Assad.

Ce distinge organizaţiile de stânga şi forţele care există în interiorul mişcării revoluţionare siriene?

Diferitele forţe de stânga au fost implicate în procesul revoluţionar sirian din momentul în care acest proces a început. Putem găsi numeroase grupuri de stânga mai mici şi printre tinerii din Siria care participă la procesul revoluţionar, în comitetele populare de pe teren, în organizarea demonstraţiilor şi a asigurării serviciilor căre populaţie. Stânga a fost cel mai mult implicată în munca civilă, în opoziţie cu lupta armată.

De la bun început, în ciuda resurselor noastre puţine, noi, Curentul Stângii Revoluţionare niciodată nu ne-am distanţat de angajamentul nostru faţă de revoluţie, am cerut democraţie şi socialism. Am luptat alături de oameni şi de toate forţele democratice pentru victoria acestei mari revoluţii populare, aşa cum am luptat şi pentru formarea unui partid socialist al muncitorilor.”

***

Declaraţia Curentului Stângii Revoluţionare în urma masacrului comis de forţele lui Assad împotriva populaţiei civile, folosind arme chimice

Stânga Revoluţionară, Siria, Damasc:

În amurgul lui 21 august 2013 sute de civili sirieni au pierit, printre ei copii şi femei, victime ale gazelor otrăvitoare şi ale armelor chimice folosite împotriva lor, în East Gouta, Damasc, în urma unui atac militar feroce din partea regimului (lui Assad).

E cu neputinţă să enumerăm toate suferinţele şi sacrificiile îndurate de masele de oameni în ultimii doi ani, oameni arestaţi, milioane de refugiaţi şi exilaţi…

Crimele şi folosirea forţei asupra poporului nostru continuă şi sunt perpetuate de maşinăria de moarte şi distrugere a regimului, care depăşeşte fascismul prin sălbăticie. E o tragedie pe care lumea nu a mai cunoscut-o de mult timp, drama unui popor care s-a revoltat pentru libertate şi eliberare de sub jugul unei dictaturi, de sub represiunea sa sălbatică şi exploatarea sa sălbatică a celor oprimaţi în această ţară, în interesul unei clici burgheze.

Revoluţia noastră nu are nici un aliat sincer, cu excepţia revoluţiilor populare din regiune şi din lume şi a militanţilor care se luptă împotriva regimurilor apărate de ignoranţă, care promovează servitutea şi exploatarea.

Această crimă face parte din acţiunile teribile ale juntei conducătoare împotriva maselor de civili neînarmaţi, cu desconsiderarea şocantă a oricărei conştiinţe umane şi vine într-un moment în care forţele contra-revoluţiei organizează o ofensivă împotriva revoluţiilor din regiune, ofensivă condusă de Arabia Saudită şi de aliaţii săi, un regim care a găsit oportunitatea să comită masacre odioase. În ciuda lor, oamenii noştri rebeli şi hotărâţi, aşa cum au arătat toate suferinţele îndurate de ei, vor continua să opună rezistenţă tiranilor criminali, îi vor învinge şi ei vor plăti pentru crimele lor.

Ne îngropăm morţii şi îi îngrijim pe cei răniţi. Vom fi cu atât mai hotărâţi şi de neabătut în lupta noastră pentru dărâmarea regimului criminal şi distructiv şi pentru victoria revoluţiei poporului nostru.

Pentru construirea în Siria a libertăţii, dreptăţii, egalităţii sociale şi justiţiei.

Nu Washington-ului! Nu Moscovei!

Nu Riyadh-ului! Nu Tehran-ului!

Glorie martirilor şi alinare răniţilor, şi victorie pentru revoluţia populară: toată puterea şi bunăstarea să fie a oamenilor.