Manifest anarho-feminist

In toata lumea, cea mai mare parte a femeilor nu au dreptul sa decida cu privire la chestiunile importante care le afecteaza viata. Femeile sunt supuse la doua tipuri de opresiune, opresiunea generala pe care o sufera orice persoana si sexismul, adica opresiunea si discriminarea pe criterii sexuale.

Sunt cunoscute cinci forme diverse de opresiune :

1. Opresiunea ideologica, impusa de anumite traditii culturale, de religie, de publicitate si propaganda. Sunt manipulate diferite concepte, profitandu-se de sentimentele si sensibilitatea femeilor. Totul se bazeaza pe propagarea atitudinilor patriarhale si autoritare si pe mentalitatea capitalista.

2. Opresiunea statala, forma ierarhica de organizare ce presupune comanda celor din varf catre etajele inferioare, in majoritatea relatiilor interpersonale, inclusiv in viata privata.

3. Exploatarea si represiunea economica, atat ca muncitoare cat si consumatoare, atat acasa cat si in acea activitate salariata numita «munca pentru femei».

4. Violenta, atat la nivelul societatii, cat si la nivel personal; indirecta cand este vorba de coercitie din lipsa altor alternative si directa cand e vorba de sfera fizica.

5. Lipsa de organizare, tirania structuralizarii care distruge responsabilitatea si creaza inactivitate si slabiciune.

Toti acesti factori interactioneaza, contribuie simultan si se sustin alternativ in interiorul unui cerc vicios. Nu exista un punct slab pentru intreruperea cercului, dar nu este indestructibil.

Anarho-feminismul este o chestiune de constiinta. O constiinta care pune gardieni ce supravegheaza propria activitate. Principiile pentru o societate libera sunt absolut clare pentru cei ca noi.

Anarho-feminismul inseamna independenta femeilor si aceeasi libertate cu cea a barbatilor. O viata si o organizare sociala unde nu exista superiori si inferiori, unde toti se coordoneaza, barbati si femei. Aceasta se aplica tuturor nivelurilor vietii sociale, cat si vietii private.

Anarho-feminismul implica decizia si actiunea cu privire la problemele femeilor, in special cele private. In probleme ce privesc atat barbatii cat si femeile, ambele sexe trebuie sa ia decizia in mod egal.

Femeile trebuie sa hotarasca asupra corpului lor, in toate problemele ce privesc contraceptia si graviditatea. Dominatia masculina trebuie combatuta individual si colectiv, trebuie combatuta atitudinea de proprietate si control asupra femeilor, trebuie luptat impotriva legilor represive si pentru independenta si autonomia economica si sociala a femeilor.

Traditionalul nucleu familial-patriarhal trebuie substituit cu asocierile libere intre barbati si femei, pe baza drepturilor egale de decizie a ambelor parti, pe respectul autonomiei si integritatii individuale.

Stereotipurile sexuale intalnite in educatie, in media, la locurile de munca, trebuie abolite. O metoda justa o reprezinta impartirea radicala a muncilor intre sexe, atat in viata domestica si educatie, cat si in munca de zi cu zi.

Structura muncii trebuie schimbata radical, trebuie facute planuri pentru cooperare, atat in munca de acasa cat si in societate. Diferenta dintre munca barbatului si cea a femeii trebuie desfiintata. Cresterea si educarea copiilor trebuie sa fie o responsabilitate atat pentru femei, cat si pentru barbati.

Prim-ministrii femei si celelalte femei aflate la putere, nu vor sa se ocupe de problemele tuturor femeilor si nici de desfiintarea opresiunii. Marxismul si feminismul burghez s-au indepartat de lupta pentru eliberarea femeilor. Pentru majoritatea femeilor nu poate exista feminism fara anarhism. Cu alte cuvinte, anarho-feminismul nu are nimic de-a face cu puterea femeilor sau cu prim-ministrii femei, dar corespunde organizarii fara putere si fara prim-ministrii.

Dubla opresiune la care sunt supuse femeile necesita o lupta dubla, cat si o organizare dubla: pe de o parte federatiile feministe, iar pe de alta parte organizatiile anarhiste. Anarho-feministele formeaza un acord si o uniune din aceste doua tipuri de organizare.

Un anarhism serios trebuie sa fie si feminist, altfel inseamna ca este un pseudo-anarhism patriarhal. Este treaba anarho-feminismului sa asigure caracteristica feminista a anarhismului. Nu exista anarhism fara feminism.

Un punct esential al anarho-feminismului este ca schimbarile trebuie sa aiba loc AZI, nu MAINE sau dupa revolutie. Revolutia trebuie sa fie permanenta. Trebuie sa incepem astazi pentru a combate represiunea din viata cotidiana.

Trebuie sa gandim autonom, fara a delega nici unui lider dreptul de a decide ceea ce vrem sa facem: trebuie sa luam deciziile singure, cand este vorba de probleme personale, impreuna cu celelalte femei cand este vorba de probleme exclusiv feminine si impreuna cu ceilalti oameni, cand este vorba de probleme de interes general.

TOATA PUTEREA IMAGINATIEI!!!