„Mișcările antifasciste și anarhiste din Iași sunt aproape la fel” - Interviu cu anarhiști din Iași (2009)

Din păcate, auzim foarte puțin despre mișcarea anarhistă din România. La Iași, tovarășii din Acțiunea Antifascistă și Federația Anarhistă au organizat pe 9 noiembrie o demonstrație „împotriva fascismului, rasismului și a tuturor formelor de discriminare”. Până la 50 de persoane au luat parte la demonstrație. A fost singura demonstrație de acest gen din România în acest an.

Iași (pronunțat Jasch) este al patrulea oraș ca mărime din România, cu puțin sub 310.000 de locuitori. Este situat în nord-estul țării, la aproximativ 20 de kilometri de granița cu Republica Moldova. Urme anarhiste au fost găsite aici încă de la începutul secolului al XX-lea. Scrieri anarhiste au fost publicate aici și distribuite în întreaga țară. Printre alții, cunoscutul reprezentant al anarhismului non-violent, Eugen Relgis (de fapt Eugen Sigler), s-a născut aici pe 2 martie 1895.

Într-un interviu detaliat cu Syndikalismus.tk, tovarășii vorbesc despre demonstrație, situația mișcării anarhiste din țară și numeroasele dificultăți cu care se confruntă. Am dori să profităm de această ocazie pentru a le mulțumi încă o dată tovarășilor din Iași pentru interviu. Traisca Anarhia!

Syndikalismus.tk: Pe 9 noiembrie 2009 ați organizat o demonstrație în orașul vostru, Iași, împotriva „fascismului, antisemitismului și a tuturor formelor de discriminare”. Cum a decurs demonstrația? Ați reușit să vă faceți cunoscute opiniile în rândul populației și cum s-a comportat poliția?

Acțiunea Antifascistă: În primul rând, trebuie să spunem că aici, în România, este foarte dificil să organizezi o demonstrație, în special o demonstrație împotriva rasismului și discriminării. Trebuie să fii foarte bun în a comunica motivele pentru care organizezi această demonstrație, iar acest lucru este foarte bizar, deoarece trebuie să vorbești și să dezbați mult despre rasism, romi, minoritatea maghiară, neo-legionari. Trebuie să explicați foarte bine de ce oamenii ar trebui să sprijine demonstrația. Vreau să spun că noi credem că o persoană sănătoasă nu ar avea nevoie de explicații suplimentare de ce ar trebui să ne susțină.

În procesul de organizare a acestei demonstrații, a trebuit să mergem la primărie, la secția principală de poliție și la jandarmerie cu două săptămâni înainte de 9 noiembrie, să depunem exact aceeași cerere, astfel încât să poată autoriza marșul nostru. Am alcătuit acest blog Antifa www.actiuneaantifascista.blogspot.com și am publicat câteva informații despre tendințele fasciste din țara noastră, pericolul reprezentat de biserică, mass-media și stat. Am distribuit sute de pliante, am pus o mulțime de anunțuri pe străzi și în universități și am trimis zeci de e-mailuri. Am mers chiar și la comunitatea evreiască din orașul nostru și i-am invitat la marșul nostru. Însă doar un singur om din rândul lor a venit și ne-a sprijinit.

Din păcate, la demonstrație au fost doar 40-50 de persoane. Dar am avut 12 pancarte și un banner mare purtat de două persoane, două steaguri anarhiste negre și roșii și un steag antifa mare (pe care l-am cumpărat în Berlin în această vară). Am avut, de asemenea, două bannere mari negre cu litere roșii. Pe ele scria: „Solidaritate cu muncitorii din China și Bangladesh” (avem câțiva muncitori asiatici în orașul nostru) și „Rasismul este cea mai patologică amenințare a omului împotriva omului - maximum de ură pentru un minimum de rațiune”. Am avut, de asemenea, un megafon care s-a dovedit a fi foarte util și puternic și am pus niște muzică - Alerta Antifascista/Sin Dios, Keny Arkana - La rage și niște muzică anarho-punk românească (trupa Terror Art). Am împărțit o mulțime de pliante și se pare că oamenii de pe străzi au fost prietenoși cu noi. Unii ne-au spus că a fost o idee bună (cu demonstrația), dar că ar trebui să-i trimitem o scrisoare lui Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM și să-l luăm la mișto. Dar au fost și niște tipi care s-au apropiat de noi cu o mașină elegantă și au strigat la noi: „Băi... ce-i cu voi? Duceți-vă acasă”.

Poliția nu prea s-a comportat cum trebuie cu noi. Erau oameni care purtau bannere și pancarte pe partea stângă a demonstrației, iar două mașini de poliție circulau chiar lângă ei, în așa fel încât uneori era imposibil pentru oamenii de pe partea opusă a drumului să citească pancartele. Un polițist a venit la mine și mi-a spus „nu este permis” să scriu pe pancarte „Fuck Hitler! Fuck Stalin! Fuck Corneliu Zelea Codreanu!” de pe afișe. Dar nu l-am ascultat și astfel rugămintea lui a fost în zadar. De asemenea, au încercat să se poarte rece cu noi, au vorbit foarte repede, au menționat niște legi și alte lucruri, dar în cele din urmă au părut niște ratați când le-am arătat niște legi tipărite și i-am făcut să înțeleagă că știm exact ce facem. După demonstrație, unul dintre tovarășii noștri a văzut un bărbat intrând într-un hotel purtând un tricou verde pe care scria POLIZEI. Așa este, era un polițist german. Dar nu știm de ce era îmbrăcat așa aici, în România.

Mass-media nu a părut prea interesată de demonstrația noastră. Doar două posturi TV au venit aici și un singur ziar ne-a sunat. Cu toate acestea, am refuzat să le acordăm interviuri pentru că ei au publicat o mulțime de știri rasiste tot anul, au prezentat o mulțime de știri urâte împotriva romilor, au asociat cuvântul anarhie cu boala, cu dezastrele și, bineînțeles, cu haosul. Așa că o echipă TV a părăsit demonstrația, dar cealaltă părea foarte interesată de demonstrație. Și apoi au relatat lucruri foarte bune despre noi în știrile lor. Au intervievat doi trecători de pe stradă care au vorbit foarte entuziast despre acțiunea noastră și au intervievat un tovarăș din Franța. De asemenea, ziarul Bună Ziua Iași a relatat de asemenea bine despre noi.

Syndikalismus.tk: Care este situația în România cu neo-naziștii (mai exact neo-legionarii) și fasciștii? Sunt ei publici prezenți și activi? Cum credeți că pot fi opriți?

Acțiunea Antifascista: Problema cu fascismul în România este că aproape toată lumea are gânduri fasciste. Dacă întrebi pe cineva pe stradă „ești fascist?”, îți va spune „nu, sigur că nu, ce naiba”, dar „ce crezi despre romi sau despre unguri, sau despre homosexuali?”, îți va răspunde „nu văd nicio legătură între fascism și romi. Oricum, Hitler este mort, deci nu mai există fascism. Și, despre romi. Îi urăsc pe acești oameni de rahat, ardeți-i, dați-i afară din țară, lăsați-i să lucreze pentru noi. Ungurii ar trebui să învețe să vorbească românește, că aici e România, nu Ungaria, dacă nu vor, să se ducă în Ungaria. Iar homosexualii sunt de rahat. Împușcați-i!”. Este aproape imposibil să întâlnești pe cineva care să nu urască romii. Presa este și ea de vină.

Se pare că neo-naziștii și neo-legionarii nu prea au o relație bună între ei. De obicei se urăsc, au existat chiar lupte între ei - deoarece majoritatea neo-naziștilor sunt atei, iar Noua Dreaptă sunt creștini. Dar unii neo-naziști au susținut o demonstrație a ND în București. Există un număr mare de neo-naziști printre fanii fotbalului din Timișoara și București, și sunt mulți și în Bacău. Dar sunt mai mulți neo-legionari decât neo-naziști. „Noua Dreaptă, organizația neo-legionară, este foarte activă în București, Cluj, Timișoara și Galați. În Iași sunt doar în jur de 20-30 de persoane, dar aici sunt mulți rockeri care îi susțin, dar nu sunt de acord cu toate ideile lor. Liderul Noua Dreaptă este un avocat din București, are în jur de 30 de ani. Mulți dintre membrii ND au în jur de 30 de ani, au familii și copii, dar sunt și câțiva skinheads grași, în jur de 25 de ani.

Demonstrația antifa din Iași a fost singura demonstrație antifa din toată țara! În toate celelalte orașe, antifasciștii și anarhiștii au probleme cu ND, dar mai ales cu SRI. Noi credem că ND este sprijinit de SRI. Ca exemplu: în 2008, când niște antifasciști bucureșteni s-au dus la primărie să obțină autorizație pentru un marș antifascist, liderul ND era deja în primărie și a râs de ei. Nu au primit autorizație pentru marș, ci doar pentru un miting staționar, au trebuit să stea într-o piațetă și toți cei care au venit au fost opriți și percheziționați de poliție.

ND este foarte activ. Fac multe campanii și se pare că au și mulți bani. Posibil de la Forza Nuova din Italia și de la NPD din Germania. Se pare că toți sunt în relații bune unii cu alții. Sunt foarte populiști, mai ales în ultimul an. Cred că nu sunt atât de mulți ca atunci când au început în 2000. Pe 24 ianuarie 2010 ar putea veni la Iași - toți. Au fost și anul acesta aici, au băut pe stradă (în România nu este permis să bei pe stradă) și au fost foarte gălăgioși. L-au reperat pe unul dintre tovarășii noștri, un anarhist, și au strigat la el „Hei, comunistule!”. Dar, din fericire, el a reușit să fugă din zonă. De asemenea, au pictat peste o mulțime de graffiti și sloganuri pe pereții din centrul orașului - la lumina zilei! Și dacă vrem să facem graffiti, trebuie să o facem noaptea, trebuie să fim foarte atenți, mai ales că unul dintre noi a fost bătut de poliție după ce a făcut graffiti lângă secția de poliție. Partea cea mai rea este că poliția chiar se aștepta ca el să facă graffiti. Erau în zonă cu 5 mașini de patrulare care îl așteptau și îi știau dinainte numele și adresa.

Dar cel mai amuzant lucru s-a întâmplat când am ajuns la punctul de întâlnire pentru demonstrație, la ora 12.00. Un neo-legionar - o persoană cu probleme mentale - a venit și el acolo. Avea cu el o mică pancartă de carton pe care scria: „Dumnezeu este Domnul țării noastre. Trăiască Legiunea și Căpitanul”. Legiunea se referă la fasciștii din perioada interbelică din țara noastră, Căpitanul (Corneliu Zelea Codreanu) era liderul lor. Am strigat cu toții la el și am încercat să-l lovesc, dar era și poliția acolo. El a început să intre în panică și le-a spus polițiștilor să mă aresteze pentru că i-am spus să se ducă „la zeii mă-sii”. Asta sună foarte amuzant în română și nu este tocmai prietenos. Dar polițiștii s-au speriat și ei pentru că eram toți mascați, îmbrăcați în negru și strigam. L-au luat pe fascist și apoi ne-am început marșul. Era ceva foarte bizar la acest fascist. Veți râde de el. Cu toții credem că are probleme psihice foarte grave. Mental deranjat, chiar un tip kamikaze.

Cred că, cel puțin în Iași, avem fiecare membru ND care să bată și să terorizeze cartierele lor cu graffiti antifasciste. Și cu siguranță avem nevoie de mai mulți anarhiști.

Syndikalismus.tk: Multe demonstrații sunt „împotriva” a ceva. Care sunt obiectivele Acțiunii Antifasciste? Ce fel de societate doriți să realizați?

Actiunea Antifascista: Hm, cred că aceasta este cea mai dificilă întrebare. Noi nu suntem cu adevărat un grup omogen. Și când vorbesc despre convingerile noastre politice sau filosofice, îmi este puțin dificil să vorbesc în numele tuturor celorlalți.

Există unii neo-marxiști, unii anarho-comuniști, unii anarho-individualiști, unii anarho-primitiviști, unii dintre noi sunt doar antifasciști, unii dintre aceștia sunt anticapitaliști și activiști anti-război, unii sunt anarha-feminiști. Ca un exemplu: eu sunt un anarhist, cred cu adevărat în anarho-comunism și, de asemenea, în anarho-primitivism. Mulți dintre noi suntem vegetarieni, iar unii sunt vegani.

Dar cei mai mulți dintre noi suntem convinși că Acțiunea Antifascistă vrea să zdrobească Noua Dreaptă și Biserica, că întreprinde unele acțiuni directe împotriva presei pro-fasciste, că sensibilizează cu privire la pericolul rasismului și că răspândește unele informații. Pentru că aici există o mare lipsă de informații reale despre anti-capitalism, anarhism, anti-fascism.

Chiar nu știu în ce fel de societate ar vrea să trăiască ceilalți, dar sunt sigur că acea societate ar fi fără capitalism, fără parlamentarism, fără clase, fără poluare și fără fascism.

Ca exemplu: Sunt un susținător al ideii lui Proudhon că o revoluție are nevoie de secole de pregătire înainte de a putea fi făcută, pentru că oamenii trebuie să se schimbe. Dar eu nu aștept doar ca ei să se schimbe sau să se producă marea revoluție. Eu cred în revoluția zilnică, în viața de zi cu zi, sub forma acțiunii directe. Îmi doresc să văd toate aceste „civilizații”, toate statele, toate bisericile, toate secțiile de poliție, toate armatele, toate organizațiile fasciste, toate școlile distruse. Sunt convins că anarhiștii pot dezvolta comunități/societăți sănătoase, stabile. Dar nu cred că alți oameni sunt la fel de entuziasmați de anarhie. Unii au o adevărată mentalitate de sclav, de aceea cred în teoriile lui Proudhon. Acești oameni au nevoie de mult timp înainte de a se putea schimba. Ei au evoluat departe de natura lor, de instinctele lor. Dacă cineva i-ar elibera acum, ar fi ca un animal sălbatic care a fost închis într-o cușcă toată viața. Și când iese în sălbăticie, este foarte slăbit și poate muri.

De aceea nu cred în ideologii, deoarece acestea pretind că decid pentru toată lumea care este cel mai bun mod de a trăi, iar eu nu consider că anarhismul este o ideologie. Anarhismul nu înseamnă să decizi care este cea mai bună soluție pentru toți indivizii din lume, ci să decizi ce este cel mai bine atunci când nu există cea mai bună soluție pentru toată lumea, deoarece nu există un guvern bun. Anarhismul înseamnă acțiune directă, libera inițiativă a individului.

Dar, desigur, nu acesta este scopul aici de a prezenta toate teoriile anarhiste, pentru că le cunoașteți singuri pe toate.

Syndikalismus.tk: Din fericire, steagul negru este cel mai mare din logo-ul dumneavoastră. Care este atitudinea voastră față de mișcarea anarhistă? Există grupuri anarhiste sau anarho-sindicaliste în Iași?

Acțiunea Antifascista: Mișcările antifasciste și anarhiste din Iași sunt aproape același lucru. Cred că e greu să vorbești de o mișcare anarhistă la Iași atâta timp cât 10 sau 20 de anarhiști sunt maximum aici. Am înființat și un blog anarhist: www.federatia-anarhista.blogspot.com, cu scopul de a răspândi mai multe informații despre anarhism. Ceilalți antifasciști care nu sunt anarhiști sunt în relații bune cu noi, dar nu sunt atât de implicați, atât de activi în lupta împotriva fascismului sau a capitalismului. Cu toate acestea, organizăm împreună o acțiune lunară „Food not Bombs”. De asemenea, am înființat un blog pentru a oferi mai multe informații despre antimilitarism și vegetarianism: www.hrananubombeiasi.blogspot.com

Din câte știm noi, nu există anarho-sindicaliști în acest oraș. A existat o formă de început al unei mișcări anarho-sindicaliste cu câțiva ani înainte, într-o fabrică de oțel din acest oraș. Dar mișcarea era mai mult sindicalistă decât anarhistă. Cu toate acestea, a fost una dintre cele mai active și serioase mișcări sindicaliste din România. Dar mișcarea a luat sfârșit în 2000, când liderul sindical a fost ucis cu un cuțit de doi indivizi la intrarea în blocul său de locuințe. Virgil Sahleanu a fost cel care a organizat o mulțime de greve și demonstrații. Este foarte interesant că mișcarea ND a fost înființată tot în 2000, dar nu știm dacă există legături reale între relansarea unei mișcări neo-legionare și sfârșitul unei mișcări sindicaliste foarte puternice. Poate că SRI știe câte ceva!

Acum sindicatul din acest combinat siderurgic îi poartă numele. „Sindicatul Virgil Sahleanu” și există o carte scrisă despre el, „Povestea primului asasinat al unui sindicalist din România”. Nu prea putem spune dacă au fost anarho-sindicaliști. De exemplu, odată, când am vizitat acest sindicat, ei aveau un steag negru și roșu. Dar când i-am întrebat despre ce este vorba (în speranța că vor spune că este un steag anarhist), oficialul sindicatului ne-a spus că aceste culori sunt doar culori indiene, o formă de simbolism, deoarece patronul oțelăriei - Arcelor Mittal - era indian.

Dacă cineva i-ar elibera acum, ar fi ca un animal sălbatic care a fost închis într-o cușcă toată viața. Și când iese în sălbăticie, este foarte slăbit și poate muri. De aceea nu cred în ideologii, deoarece acestea pretind că decid pentru toată lumea care este cel mai bun mod de a trăi, iar eu nu consider că anarhismul este o ideologie. Anarhismul nu înseamnă să decizi care este cea mai bună soluție pentru toți indivizii din lume, ci să decizi ce este cel mai bine atunci când nu există cea mai bună soluție pentru toată lumea, deoarece nu există un guvern bun.

Este foarte greu să fii anarhist aici. Nu spun că este mai ușor în alte țări occidentale, dar în cele din urmă sunt mai mulți oameni acolo care înțeleg ce este anarhismul. Cel puțin au existat predecesori anarhiști în aceste țări (începând cu 1848, 1871, 1900, 1968 etc.) și chiar și acum sunt mai mulți anarhiști în țările occidentale decât aici. În România nu a existat o mișcare anarhistă istorică, ci doar câțiva indivizi izolați care au fost anarhiști sau au avut gânduri anarhiste. Astăzi, când spui „anarhie” aici, toată lumea crede că înseamnă haos și nimic altceva. Un număr mare nici măcar nu știe ce este - capitalismul, ce este el, fascismul și mulți dintre ei sunt ignoranți și ipocriți. Și mă refer aici în special la tineri.

Veți fi persecutați de poliție dacă lipiți un abțibild sau un anunț. Și dacă vă prind, vă vor bate. Cel puțin, va trebui să plătiți o amendă. Același lucru se întâmplă și dacă faci graffiti. Te opresc pe stradă ori de câte ori te văd. Îți verifică actul de identitate și îți pun întrebări stupide de genul „Ce mai faceți, domnule”, „Unde mergeți?” „De unde sunteți?”. Bineînțeles că nu vă schimbați cartea de identitate în fiecare zi, dar ei continuă să vă oprească în fiecare zi. Uneori strigă după tine „Heeeey. Domnul X” (de obicei ne știu numele complet și adresa) și ne spun că „aveți grijă astăzi, patrulăm în acest cartier”.

Unii dintre noi au fost arestați pe stradă și duși la secția de poliție. Acolo ne-au luat amprentele și ne-au făcut fotografii. Ei și-au justificat acțiunea spunând că în zonă avusese loc un jaf și că noi eram suspecți. Desigur, nu a existat niciun jaf în cartier.

De exemplu, la 16 octombrie, 5 dintre noi am fost duși la secția de poliție pentru că distribuim niște pliante împotriva McDonalds. Am fost reținuți la secție timp de două ore. Au păstrat toate pliantele și ne-au pus o mulțime de întrebări. Apoi ne-au lăsat să plecăm.

La școală sau la universitate, multor profesori le place să ridiculizeze anarhismul atunci când află că există studenți anarhiști acolo. De asemenea, o mulțime de oameni nu vor să vorbească cu tine atunci când află că ești anarhist. Cei mai mulți dintre ei nu-și pot imagina o societate fără Dumnezeu! Acesta este principalul lucru care îi sperie, faptul că suntem atei. Majoritatea se consideră incapabili să își gestioneze singuri viața și au nevoie de un lider.

La demonstrație, ca exemplu, un număr mare de persoane au întrebat „cine a organizat asta? Cine este liderul vostru?”, iar eu am încercat să le explic că nu există lideri aici, că suntem anarhiști, că noi toți am organizat asta împreună și nu o singură persoană. Nu există niciun șef aici, niciun stăpân. Dar cei mai mulți dintre ei nu puteau înțelege asta; „Cineva trebuie să te fi plătit”. „Cineva este în spatele tuturor”, obișnuiau să spună.

Syndikalismus.tk: Mulțumesc foarte mult pentru interviu și mult succes în activitatea dumneavoastră!