Anarhismul și puterea

Introducere

Prea des, anarhiștii și anarhistele se poziționează pe ei și ele însele ca și cum ar încerca să elimine sau să distrugă „puterea”. Această noțiune reprezintă o înțelegere confuză și deformată a acestui concept.

Să începem cu un precept fundamental: puterea există în toate relațiile sociale. Este un element care poate fi modificat și rearanjat, dar nu eliminat.

Astfel, întrebarea nu este dacă putem scăpa de putere, ci ce fel de organizare socială permite și facilitează exercitarea puterii în mod colectiv și democratic.

Dar să lăsăm deocamdată această întrebare deoparte și să explorăm mai departe ce este de fapt puterea.

Trei forme

Bazându-se pe lucrările teoreticianului anarhist spaniol Tomás Ibáñez, teoreticianul anarhist brazilian Felipe Corrêa evidențiază trei forme de putere:

• Puterea ca și capacitate.

• Puterea ca asimetrie în relațiile sociale.

• Puterea ca structuri și mecanisme de reglementare și control.

Puterea ca și capacitate

Aceasta se referă la capacitatea sau potențialul unui grup sau al unui individ de a acționa ca forță socială într-o anumită relație socială.

De exemplu: un chiriaș individual are o capacitate limitată de a-și determina proprietarul să repare aparatele electrocasnice stricate.

Dar dacă același chiriaș se adună laolaltă cu vecinii săi, care se confruntă cu aceeași problemă și au același proprietar, pentru a forma un sindicat al chiriașilor, aceștia au acum un potențial mai mare de a acționa ca forță socială pentru a rezolva problemele lor comune.

Puterea ca asimetrie în relațiile sociale

Acest tip de putere are legătură cu capacitățile relativ inegale ale diferitelor forțe sociale într-o anumită relație socială.

De exemplu: un grup feminist mic organizează o șezătoare în capitala unui județ ca răspuns la legislația recent adoptată care restricționează accesul la avort.

În decurs de o oră, poliția arestează toate membrele grupului, iar accesul la avort rămâne restricționat din punct de vedere legal. În acest scenariu, o forță socială (statul prin intermediul poliției) are mai multă putere decât cealaltă (micul grup feminist).

Puterea ca structuri și mecanisme de reglementare și control

Aceasta se referă la diferitele structuri/instituții (capitalismul, statul, școlile, familia etc.) care modelează relațiile sociale existente și la gama de instrumente (legi, poliție, închisori, mass-media, religie etc.) utilizate pentru a manipula și reproduce relațiile sociale existente.

Puterea este neutră

Prin urmare, puterea nu este neapărat bună sau rea atunci când este examinată în mod izolat. Putem judeca puterea doar în contextul modului în care este exercitată și în ce scop.

La fel cum am sprijini exercitarea puterii democratice colective de către, să zicem, un sindicat al chiriașilor, ne-am opune, în aceeași măsură, puterii asimetrice de dominație a unui proprietar.

În acest fel, analiza noastră a puterii (ca și toate analizele puterii) este influențată de lentila ideologică cu care o examinăm.

Împotriva dominației

Tomás Ibáñez afirmă că anarhiștii și anarhistele nu se opun puterii în general, ci se opun mai degrabă unui tip specific de putere: dominația.

Relațiile de dominație se află în centrul ordinii sociale actuale. Aceste relații sunt înrădăcinate în instituțiile sociale, politice și economice în care clasele dominante sunt poziționate structural pentru a avea acces și a exercita puterea.

Un prim exemplu este modul de producție capitalist. În această situație, clasa capitalistă, care deține mijloacele și resursele de producție ale societății, domină clasa muncitoare, care este forțată să își vândă munca pentru a supraviețui.

Intensitatea acestei dominații se schimbă în mod constant în funcție de puterea relativă a claselor aflate în competiție.

Puterea populară

Dacă anarhistele și anarhiștii se opun puterii în forma ei dominatoare, ce fel de putere îmbrățișează ei și ele?

Anarhiștii și anarhistele revoluționare, în special cei și cele din America Latină, au gravitat în jurul a ceea ce ele numesc putere populară.

Urmează un text mai complet pe această temă, dar pe scurt: puterea populară pune accentul pe puterea de transformare socială a mișcărilor sociale de masă, în special a celor care refuză colaborarea cu clasele dominante, îmbrățișează autogestionarea democratică și utilizează acțiunea directă.

Aceste mișcări sociale de masă nu numai că pot obține revendicări imediate pe termen scurt, dar, dacă sunt construite corect, pot servi drept moașă pentru o societate fără clase și fără stat.