Especifismo
Practica anarhistă de construire a mișcărilor populare și de organizare revoluționară

Prezentare generală

Especifismo este un concept organizațional și strategic născut din experiența de 50 de ani a mișcării anarhiste din America de Sud.

Formulat inițial de Federación Anarquista Uruguaya (FAU) ca o soluție practică la dezorganizarea mișcării anarhiste provocată de anii dictaturii militare, especifismo s-a transformat de atunci într-un set de principii cu drepturi depline, adoptat de organizațiile anarhiste din întreaga lume.

Contextul istoric

Deși distinct în perspectiva sa, se consideră că especifismo a ajuns în mod independent la concluzii similare cu cele ale Platformei Organizaționale a Comuniștilor-libertari (scrisă de anarhiștii ucraineni și ruși), care se regăsesc în conceptul dualismului organizațional (rafinat de anarhiștii italieni), precum și în principiile Wuzhengfu-Gongchan Zhuyi Tongshi Che (Societății Tovarășilor Anarhiști-Comuniști) din China.

Especifismo este centrat în jurul a trei concepte primare:

1. Necesitatea unei organizații anarhiste specifice construite în jurul unei unități a ideilor și practicii.

2. Folosirea organizației anarhiste specifice pentru a teoretiza și dezvolta o muncă politică strategică și de organizare.

3. Implicarea activă în și construirea de mișcări sociale autonome și populare, care este descrisă ca fiind un proces de „inserție socială”.

Organizația anarhistă specifică

Especifismo respinge conceptul de organizație anarhistă „de sinteză”, care încearcă să reunească curentele diferite și opoziționale ale anarhismului.

Încercările de a forma acest tip de organizații au dus, din punct de vedere istoric, la paralizie organizațională și la o încredere în spontaneitatea individualistă, mai degrabă decât în tipul de activitate colectivă metodică și disciplinată necesară pentru construirea unei organizații revoluționare eficiente.

În schimb, especifiștii pledează pentru o organizație construită în jurul unității teoretice, tactice și strategice.

Utilizarea organizației specifice

Organizația anarhistă specifică, după ce a fost fondată pe o bază teoretică comună, are mai întâi sarcina de a analiza condițiile momentului prezent. Informată prin ceea ce se află în urma acestei analize, sarcina sa procedurală este de a determina obiectivele pe termen scurt, intermediar și lung sub forma unui program. În cele din urmă, organizația trebuie să combine analiza și obiectivele sale pentru a-și dezvolta strategia de acțiune.

Având în vedere dinamismul condițiilor sociale, organizația trebuie să își revizuiască și să își actualizeze în mod constant atât analiza, cât și strategia.

Inserție socială

Especifismo susține faptul că sectorul social cel mai revoluționar este reprezentat de clasele dominate, acestea având un interes în a vedea o nouă societate, luptând deja (conștient sau inconștient, individual sau colectiv) împotriva cătușelor ordinii sociale actuale.

La modul cel mai simplu, inserția socială este implicarea membrilor și membrelor organizației anarhiste specifice în luptele materiale zilnice ale claselor dominate, de obicei, prin intermediul mișcărilor sociale și al organizațiilor de mișcare socială, cum ar fi sindicatele conduse de muncitoare și muncitori de rând, sindicatele persoanelor chiriașe, organizațiile studențești etc.

Scopul organizației anarhiste specifice nu este nici de a-și impune programul asupra mișcărilor sociale, nici de a le transforma în anexe ale mișcării anarhiste.

Mai degrabă, rolul organizației anarhiste specifice este de a participa cu bună credință în cadrul mișcărilor sociale, lucrând în mod activ pentru a consolida calitățile libertare implicite ale acestora (auto-organizare și o orientare spre acțiunea directă), ajutând mișcarea socială să dezvolte un caracter revoluționar informat de principiile anarhiste și făcând mișcarea capabilă să reziste atât cooptării reformiste, cât și entrismului (infiltrarea) partidelor de avangardă.

Mișcările sociale sunt expresia combativă a claselor dominate. Rolul organizației anarhiste specifice, prin inserție socială, este de a contribui la transformarea claselor dominate din „clase de sine” în „clase pentru sine”.

În cele din urmă, scopul inserției sociale este de a construi capacitatea, încrederea și puterea mișcărilor sociale, pregătindu-le pentru o eventuală confruntare revoluționară cu statul și capitalul.

Concluzie

Especifismo este o practică organizațională și strategică vibrantă și vie, folosită de organizații anarhiste din întreaga lume, din America de Sud, Africa și Europa.

Noi contribuții la teoria especifistă sunt aduse în mod constant, nu pe baza unor studii academice îndepărtate, ci de către militante și militanți activi care testează și perfecționează principiile sale prin lupta de zi cu zi.