Internaționalismul anarhist și anti-imperialismul

Introducere

Anarhiștii și anarhistele, ca și majoritatea socialiștilor, înțeleg că succesul luptei împotriva capitalismului și a statului include în mod necesar două fațete:

• Lupta claselor exploatate (muncitorime, țărănime) împotriva statului și a capitalului se extinde dincolo de granițele naționale.

• Înțelegerea faptului că trebuie să se opună dominației unui stat-națiune de către altul/altele pentru obținerea de avantaje economice, politice etc.

Aceste două poziții, cunoscute sub numele de internaționalism și, respectiv, anti-imperialism, sunt destul de comune în stânga revoluționară. Cu toate acestea, după cum vom vedea, anarhistele și anarhiștii și-au extins, de asemenea, din punct de vedere istoric, internaționalismul pentru a include un alt element: anti-naționalismul.

Puțin context

Înainte de a merge mai departe, trebuie spus că imperialismul este un fenomen extraordinar de complex, care de-a lungul secolelor s-a transformat și a suferit mutații în tandem cu statul și capitalismul. Există o lipsă de texte care să încerce să analizeze și să explice imperialismul, de obicei din perspectiva politică a celor care fac analiza. Nu este surprinzător faptul că cele mai frecvente interpretări de stânga ale imperialismului provin de la Lenin și de la textul său foarte citit Imperialism: Cea mai înaltă formă a capitalismului. Dată fiind saturația analizei sale, nu este neobișnuit ca cei de stânga, chiar și anarhiștii și anarhistele, să o regurgiteze fără să vrea.

Pentru o înțelegere mai completă a imperialismului din perspectivă anarhistă, recomandăm articolul relativ scurt, Oppressor and Oppressed Nations de Gabriel Kuhn, Anti-Imperialism and National Liberation de Frontul Anarhist-Comunist Zabalaza, și Towards a History of Anarchist Anti-Imperialism de Lucien van der Walt.

Națiunile, statul și naționalismul

O „națiune” este, pur și simplu, o grupare de oameni legați între ei printr-un set de atribute comune — de obicei, istorie, limbă sau cultură. Națiunile tind, de asemenea, să fie legate de un anumit teritoriu. Pentru un exemplu, am putea privi la diferitele națiuni indigene/primele națiuni din ceea ce este astăzi America de Nord (Navajo, Cherokee, Choctaw, Chippewa etc.).

Națiunile și statele nu sunt același lucru. Un stat este un organism de guvernare ierarhic specific care păstrează monopolul asupra utilizării „legitime” a forței într-o anumită regiune.

Naționalismul este o ideologie politică care afirmă că națiunile reprezintă baza ideală a statului. Naționaliștii afirmă că națiunile trebuie să creeze și să mențină state puternice pentru a asigura suveranitatea, apărarea și unitatea politică și socială a națiunii.

Internaționalism

Pe scurt, internaționalismul socialist are două componente esențiale:

• Înțelegerea faptului că clasele exploatate (muncitorimea, țărănimea) din diferite țări, în ciuda oricăror diferențe de limbă, istorie, cultură, rasă, religie etc., împărtășesc în mod fundamental interese comune în jurul cărora ar trebui să se unească.

• Recunoașterea faptului că, deoarece sistemul statului-națiune și capitalul au luat proporții globale, la fel trebuie să se întâmple și cu lupta împotriva lor.

Anti-imperialism

Putem simplifica definiția imperialismului ca fiind dominația politică sau economică a unei țări de către o altă țară, direct sau indirect, prin mijloace militare sau de o altă natură.

Anti-imperialismul este, în general, opoziția față de cele de mai sus.

Anti-imperialismul socialist este închegat la bază cu internaționalismul. Războiul, colonialismul și acțiunile imperiale nu trebuie combătute doar pe bază de umanitarism, ci mai ales înțelegând că aceste conflicte ridică unele împotriva altora segmente ale claselor exploatate la nivel mondial.

Împotriva naționalismului

Acest al treilea ingredient separă internaționalismul anarhist și anti-imperialismul de cel al socialiștilor etatiști.

Opoziția față de dominația imperială și colonialism în majoritatea națiunilor actuale sau foste națiuni asuprite a luat de obicei forma unei lupte de eliberare națională. Aproape peste tot, aceste lupte au fost capturate de naționaliști (având în vedere retorica lor convingătoare în jurul realizării autodeterminării prin intermediul statului) care încearcă să respingă contradicțiile de clasă și de altă natură, unind toți oamenii dintr-o națiune în jurul naționalității lor comune pentru a lupta împotriva națiunii opresoare.

Socialiștii etatiști au acceptat această strategie și, în multe cazuri, îmbrățișează o versiune a „naționalismului de stânga”.

Împotriva campismului

Pe lângă naționalismul „de stânga”, care în cele din urmă subminează obiectivele internaționalismului, mulți socialiști etatiști se orientează, de asemenea, către o analiză anti-imperialistă reducționistă care împarte lumea în două blocuri: țările imperialiste (SUA, majoritatea țărilor din Europa de Vest, Israel etc.) și țările presupus anti-imperialiste (Rusia, China, Venezuela, Coreea de Nord, Iran etc.).

Această analiză vulgară, cunoscută sub numele de „campism”, vede aproape toate evenimentele mondiale ca pe o luptă între aceste blocuri, ceea ce îi determină pe adepții săi să își arunce sprijinul în spatele taberei pretins „anti-imperialiste”. Aceasta în ciuda contradicțiilor flagrante și chiar a anti-socialismului declarat care există în statele și economiile unora dintre aceste țări.

Înțelegerea anarhistă nu dezaprobă faptul că SUA și alte țări occidentale se află în centrul imperial; totuși, anarhistele și anarhiștii afirmă că numai revoluția socială atât în centrul imperial, cât și în așa-numita tabără „anti-imperialistă” poate pune capăt imperialismului.

Pe scurt

Internaționalismul anarhist este puternic anti-imperialist, păstrându-și în același timp opoziția față de naționalism și analizele reducționiste.

În timp ce anarhiștii și anarhistele pot participa și au participat la lupte anti-imperialiste de eliberare națională, aceasta se face pe baza luptei împotriva dominației imperiale, a exploatării de clasă și a statului simultan.

Din punct de vedere istoric, anarhistele și anarhiștii au afirmat că ar trebui să ne alăturăm mișcărilor de eliberare națională pentru a implica masele și pentru a lupta retoric (uneori fizic) contra naționaliștilor, astfel încât ideile și abordarea noastră pentru a pune capăt dominației imperiale să devină strategia principală.