Platforma (Federației Comuniștilor-Anarhiști din Bulgaria)

Introducere

Federația Comuniștilor Anarhiști din Bulgaria (FCAB) a fost înființată în 1919. Congresul fondator a fost inițiat de luptătorul de gherilă anarhist Mihail Gherdjikov, care fusese implicat în revolta macedonă din 1903, îndreptată împotriva Imperiului Otoman.

FCAB a fost organizată inițial ca o federație clandestină cu patru grupări regionale, subdivizate ulterior în grupuri de studiu, grupuri de masă și grupuri de luptă!

De-a lungul existenței sale, FCAB a luat parte în mai multe revolte din Bulgaria. Federația s-a organizat împotriva regimurilor care au preluat puterea în țară de-a lungul deceniilor (celor fasciste și a celor aliniate la Comintern), și a fost supusă unor represiuni severe din partea acestora.

În timpul perioadei care a precedat represiunea extremă din 1945, FCAB a reușit să publice o platformă organizațională care s-a inspirat direct din documentul Platforma din 1926, elaborat de Nestor Mahno și de compatrioții săi din grupul Dielo Truda.

În cele ce urmează, rezumăm punctele cheie ale platformei FCAB.

Poziții de bază

Platforma FCAB începe prin prezentarea pozițiilor de bază ale organizației:

• Opoziția față de sistemul social interdependent format din stat, capitalism și biserică.

• Opoziția față de utilizarea democrației politice burgheze pentru a realiza reorganizarea socială.

• Respingerea socialismului de stat, deoarece acesta duce inevitabil la capitalism de stat.

• Angajamentul față de revoluția socială.

• Promovarea comunismului anarhist (comunismul liber) care intenționează să socializeze toate pământurile, fabricile, minele și alte mijloace de producție.

• Înlocuirea statului cu o federație de comune libere organizate la nivel local, regional, provincial, național și internațional.

• Înlocuirea capitalismului cu o confederație generală extrem de densă și complexă de producători și consumatori, care se organizează împreună pentru a planifica nevoile și dorințele.

• Socializarea completă a transporturilor, comunicațiilor, educației, sănătății etc.

Tactici

FCAB afirmă că numai muncitorimea și țărănimea însăși, inspirate ideologic de comunismul anarhist, pot duce la bun sfârșit procesul de reorganizare socială.

Acest proces, spune FCAB, trebuie să aibă loc prin acțiunea directă și nemijlocită a organizațiilor muncitorești și țărănești, sub forma grevelor, boicoturilor, sabotajelor și grevelor generale care progresează spre și culminează cu insurecția generală organizată și revoluția socială.

Astfel, FCAB îmbrățișează independența de clasă și respinge încercarea de a iniția schimbări sociale prin medierea partidelor politice burgheze și socialiste de stat.

Organizația anarhistă specifică

FCAB afirmă că sarcina revoluției sociale necesită ca militantele și militanții anarhiști să fie grupați în organizații ideologice anarhiste specifice, care se formează la nivel local și se federalizează la nivel regional, național și internațional. Aceste organizații trebuie să fie formale și să aleagă secretari și delegați pentru a facilita coordonarea. Organizația anarhistă specifică trebuie să rămână o entitate separată de sindicatele muncitorești și țărănești.

FCAB enumeră unele dintre următoarele sarcini ale organizației anarhiste specifice:

• Să dezvolte și să răspândească ideile comunist-anarhiste.

• Să studieze problemele actuale care afectează oamenii muncii și problemele de reconstrucție socială.

• Să creeze și să participe la organizațiile muncitorești și țărănești, pregătindu-le prin educație, agitație, dezvoltare culturală și studiu pentru revoluția socială.

• Să se pregătească pentru insurecția armată și revoluția socială.

• Să realizeze revoluția socială prin toate mijloacele posibile.

Organizații muncitorești

FCAB afirmă că organizația ideologică anarhistă și organizațiile muncitorești (sindicate) trebuie să rămână separate. Această viziune strategică este evidentă în Platforma Dielo Truda din 1926, de care FCAB a fost influențată, dar se regăsește și în strategia dualismului organizațional promovată de anarhiștii italieni, precum și în strategia especifismo, care va fi dezvoltată de FAU în Uruguay două decenii mai târziu.

FCAB stabilește ceea ce consideră a fi sarcinile specifice ale organizațiilor muncitorești:

• Apărarea intereselor imediate ale clasei muncitoare.

• Lupta pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă.

• Studierea problemelor de producție.

• Pregătirea pentru o reconstrucție radicală a producției sub controlul autogestionat al muncitorilor.

Organizații țărănești

La fel ca organizațiile muncitorești, și țărănii trebuie să se organizeze în sindicate (uniuni) pentru a lupta pentru interesele lor imediate și pentru a se pregăti pentru revoluția socială. Aceste sindicate țărănești, spune FCAB, trebuie să fie strâns coordonate cu organizațiile muncitorești.

FCAB prezintă ceea ce consideră a fi sarcinile specifice ale organizațiilor țărănești:

• Să apere interesele țăranilor fără pământ, ale celor cu pământ puțin și ale celor cu parcele mici.

• Să organizeze grupuri de producție agricolă; să studieze problemele producției agricole.

• Să se pregătească pentru o reconstrucție radicală a producției agricole pentru a răspunde nevoilor și dorințelor societății.

Concluzie

Platforma FCAB afirmă, de asemenea, necesitatea unor organizații care să urmărească luptele și problemele cu care se confruntă cele și cei cu poziții sociale deosebite: femei, tineri, organizații culturale etc.

FCAB a recunoscut, de asemenea, că adoptarea unor revendicări pe termen mediu, sau de tranziție, sunt necesare pentru a construi puterea claselor exploatate. Platforma lor din 1945 se încheie cu o listă lungă de astfel de revendicări, dintre care unele erau:

• Asistență medicală gratuită și disponibilă la scară largă pentru toți și toate.

• Respingerea clară și categorică a tuturor formelor de colaborare de clasă.

• Crearea de consilii țărănești și muncitorești, neasociate cu statul sau cu vreun partid politic, alese direct de către țărani și muncitori.

Informațiile au fost preluate din: A Bulgarian Anarchist's Story de Alexander Nakov, The Bulgarian Anarchist Movement de Jack Grancharoff, Bulgaria: The New Spain de G.P. Maximoff.