Balcani ai solidarității, nu Balcani ai naționalismului!

La inceputul lui noiembrie 2010, orasul Kraljevo a fost victima unui cutremur de o intensitate neobisnuita pentru aceasta parte a Balcanilor. Deja intr-o situatie inferioara si dependenta din punct de vedere economic, municipalitatea a fost adusa de cutremur intr-o situatie de criza, ce are consecinte tragice. Neglijenta autoritatilor locale si a elitei guvernante din Terazije fata de rezidentii acestei municipalitati din inima Serbiei a pus cetatenii intr-o situatie disperata.

S-a intamplat ceva laudabil in Kraljevo in ultimii douazeci de ani? Daca am privi istoria acestui oras, istorie la care am fost martori oculari, ne-am putea aminti cateva lucruri. Primele ganduri ne duc la modul in care acest oras a rezistat regimului Slobodan Milosevic. Kraljevo a fost unul din primele orase in care opozitia a iesit castigatoare la alegerile din 1996-1997, iar dupa punerea in vigoare a lex specialis, a fost printre primele orase in care Partidul Socialist din Serbia a pierdut puterea. Practic in intregul oras se simtea nevoia de o schimbare si de plecarea lui Milosevic de la putere. Deja din 1993 a existat o miscare de revolta, intr-o vreme in care putini au indraznit sa spuna ceva.

Douazeci de ani mai tarziu, puterea apartinea unor oameni pentru care ani de zile Kraljevo a iesit in strada in ploaie, zapada si vant. Motivul pentru care luni de zile, oamenii au iesit pe strazi sau in piete nu a fost contestat. Dupa schimbarile din anul 2000, din cauza reformelor de tranzitie, cetatenii din Kraljevo au alunecat spre saracie. Autoritatile locale au fost inlocuite de cateva ori, si de cele mai multe ori se infruntau cu dispute legate de necesitatea celebrarii datei de 14 octombrie in parcul memorial, care parca suna a “trecutul intunecat al regimului comunist”.

Cand guvernul nu respecta mortii, mormintele peste care orasul nostru iubit este plasat, cum ne pot respecta pe noi cei care traim la limita existentei. Conform rapoartelor Tanjug, ajutorul vine din mai multe parti, dar inca efectele nu se vad. Ceva e putred in orasul Kraljevo. Si miroase a degradare si ipocrizie. Boris, Ivica si Mirko au venit, au facut poze si au plecat. Prietenul lor Tijanic a dat la televizor imagini din Kraljevo. La scurt timp, televiziunea a uitat de Kraljevo si oamenii de acolo. Pe cand in vestul Serbiei inundatiile sunt “trendy”, problemele produse de cutremur sunt “demodate”.

Dragi cetateni ai orasului Kraljevo, sunteti pe cont propriu! Asta e realitatea care a lovit orasul in care ne-am nascut. Pe masura ce neglijarea orasului Kraljevo, care a fost distrus de cutremur, a devenit evidenta, am decis sa initiem actiunea “Balkan of solidarity, not Balkan of nationalism” (“Balcani ai solidaritatii, nu Balcani ai nationalismului”). In aceasta era neinsufletita a tranzitiei si a unui capitalism crud construit pe rationament feudal, a urii omniprezente si nationalismului din Balcani, ideea noastra e de a demostra ca inca mai exista in Balcani oameni ale caror minti nu sunt contaminate de eventimentele de cosmar ce s-au intamplat din 1990 pana acum. Sunt aceeasi oameni care nu au lasat ura sa se infiltreze in inimile si care au pastrat acolo un un loc pentru toti oamenii din zonele devastate indiferent de religie, culoare sau origine.