Ziua internațională a femeii - o istorie radicală

De-a lungul anilor, Ziua Internațională a Femeii – iniţial destinată pentru a marca lupta inspiraţională a femeilor asuprite din cauza sexualității, a fost comercializată şi deposedată de mesajul său radical; istoria acestei zi a fost uitată, alături de lupta şi jertfa femeiilor pentru drepturile elementare pe care le deţinem şi le luăm în derizoriu în ziua de azi.

8 Martie este Ziua Internaţională a Femeii, în cele mai multe părţi ale lumii acest eveniment şi-a pierdut caracterul său politic şi este adesea nimic mai mult decât un eveniment promoţional cu caracter “glossy” sau o vagă “sărbătoare” de “preţuire” a femeilor. Cu toate acestea este important să menţionăm rădăcinele acestei zile, care provine din mişcarea socialistă de la începutul secolului XX şi rolul jucat ca un punct focal în lupta pentru mai bune condiţii de muncă, salarii mai mari, dreptul la vot, drepturi civile si o voce politică a femeilor.

martie 1857 – protest al femeilor care lucrează în industria textilă din New York, criticând condiţiile de muncă şi salariile scăzute. Protestatarele au fost atacate de poliţişti.

martie 1859 – angajatele din industria textilă din New York îşi formează primul sindicat.

martie 1908 – 15.000 de femei protestează la New York cerând reducerea timpului de lucru, salarii mai bune şi drepturi de vot.

1910 – La a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncii din Copenhaga, Clara Zetkin a propus ideea unei zi internaționale a femeilor muncii, pentru a evidenția asuprirea femeilor şi a onora lupta lor pentru drepturi egale, inclusiv dreptul de a vota şi de a candida pentru o funcţie publică. Peste 100 de femei din 17 ţări au convenit în unanimitate ca această zi va fi sărbatorită sub sloganul „Votul pentru femei, va unii puterea noastră în lupta pentru socialism.”

1911: Ca urmare a deciziei convenite la Copenhaga în 1910, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia, la 19 martie. Peste un milion de femei şi barbaţi au participat la mitinguri militând pentru drepturile femeilor la locul de muncă, formarea profesională, reducerea timpului de lucru, salarii mai bune, drepturi de vot şi în sfârşit a pune capăt discriminării. Alexandra Kollontai, revoluţionară rusă a capturat starea de spirit a militantismului din acea vreme: „Germania şi Austria cu ocazia zilei internaţionale a femeilor muncii, fierbea, tremurând într-o mare de femei. S-au organizat întruniri peste tot – în oraşele mici şi chiar şi în sălile satelor, aceasta a fost cu siguranţă, prima revoltă mare a femeilor muncii. Bărbaţii au rămas acasa cu copii, iar soţiile lor, gospodinele captive, au plecat la întruniri. În timpul demonstraţiilor din stradă, în care 30.000 de femei au luat parte, poliţia a decis să elimine bannerele demonstranţilor, din fericire nu sa lasat cu vărsare de sânge deoarece au fost ajutate de către deputaţii socialişti din parlament.” O săptămână mai târziu, a avut loc tragicul „Triunghi de Foc” în New York City, un protest ce a luat vieţile a peste 140 de femei muncitoare, cele mai multe dintre ele imigrante. Acest eveniment dezastruos a atras o atenţie semnificativă asupra condiţiilor de muncă şi legislaţia muncii din SUA şi a devenit un punct central al zilei internaţionale a femeii.

1913: Femeile din Rusia au observat prima dată ziua internaţională a femeii în februarie 1913, cu întruniri ilegale. Ele au extins această campanie până în 1914, multe dintre ele confruntanduse cu închisoare şi exil de către regimul ţarist.

Primul Război Mondial 1914-1918: Clara Zetkin şi Rosa Luxemburg, liderul polonez al mişcării revoluţionare din Germania, a folosit Ziua Internaţională a Femeii ca punct focalizator în demonstraţiile anti-război din 1914 şi 1915 în ciuda sabotărilor da către liderii de dreapta din SPD (Partidul Social Democrat). Luxemburg a fost asasinată în 1919, împreuna cu Karl Liebknecht cu complicitatea guvernului SPD.

1917: De Ziua Internaţională a Femeii, în Rusia, femeile din industria textilă au declanşat o grevă pentru „pâine şi pace” ca răspuns la moartea a peste două milioane de soldaţi ruşi în războiul mondial cât şi pentru foametea cauzată de conflict, acesta a fost momentul începerii Revoluţiei din Februarie. Ţarul a fost forţat să abdice şi a fost format guvernul provizoriu. Greva femeilor a început la data de 23 februarie, în conformitate cu calendarul iulian utilizat la aceea vreme în Rusia. Această zi în calendarul gregorian se găseşte pe 8 martie.

În multe ţări, în special cele din fosta Uniune Sovietică şi Europa de Est, ziua internaţională a femeii este încă o sărbătoare oficială datorită semnificaţiei zilei de 8 martie 1917 descrisă mai sus. Mai târziu, cu naşterea stalinismului, natura progresivă a Revoluţiei Ruse a dispărut, drepturile femeilor au fost drastic scăzute, Ziua Internaţională a Femeii a fost deposedată de caracterul său revoluţionar, sfârşind ca o sărbătoare a mamei şi a femeiilor unde barbaţii şi copii işi onorează mamele şi nevestele cu cadouri şi flori.