Revoluția „hipsterilor”

Ceea ce început sӑptӑmânile acestea în România a luat pe toatӑ lumea prin surprindere dar, în acealși timp, toatӑ lumea se aștepta la asta. Plutea în aer încӑ de la protestele din 2012. Dacӑ acum un an, mii de oameni au ieșit în stradӑ pentru tot atâtea motive, gӑsind un anumit punct de convergențӑ în demisia președintelui Bӑsescu, acum numӑrul nostru s-a triplat și cererile noastre au început sӑ capete o anumitӑ logicӑ și consecvențӑ. Vrem ca proiectul minier de la Roșia Montanӑ sӑ fie oprit, vrem protejarea Roșiei Montane pentru ca pe viitor sӑ nu se mai repete astfel de incidente, vrem interzicerea mineritului cu cianuri, vrem demisia guvernului și vrem o presӑ care sӑ nu scrie ceea ce dicteazӑ corporațiile. Mai mult decât atât, ne vrem viitorul și suntem pregӑtiți sӑ luptӑm pentru el.

Pe strӑzi dominӑ speranța. Strigӑtele s-au schimbat rapid din „Salvați Roșia Montanӑ” în „Uniți, salvӑm Roșia Montanӑ”. Dupӑ un sfert de deceniu de somn, oamenii încep sӑ recunoascӑ iar puterea lor colectivӑ. Dacӑ în ultimii ani protestele au fost caracterizate printr-o frustrare generalӑ și sentimentul cӑ strigӑm la pereți, acum strigӑtele sunt îndreptate în primul rând cӑtre noi înșine, devenind niște veritabile declarații de putere. „ Noi suntem schimbarea!” Respingerea canalelor politice comune este un indicator clar cӑ, la fel ca și generațiile precendente, și aceastӑ generație se simte abandonatӑ de clasa politicӑ dar, spre deosebire de generațiile trecute, noi am gӑsit putere în afara terenului politic. Nu exegerez când spus ca ceea ce se întâmplӑ acuma este prima instanțӑ în care românii practicӑ democrație adevӑratӑ la o scarӑ mai mare. Timp de 24 de ani cuvântul „democrație” a fost folosit ca și o justificare pentru puterea lor, dar acum roata s-a întors. O generație care a crescut în visul capitalismului individualist redescoperӑ acum bucuriile și puterile comunitӑții. O generație care a fost învӑțatӑ cӑ pânӑ și socializarea are un preț și care a fost izolatӑ în baruri și cluburi, își revendicӑ acum dreptul atât de necesar și normal la o socializare liberӑ. Piețe, strӑzi și trotuare nu mai sunt acum doar bucӑți de infrastructurӑ, ci au redevenit spațiile noastre comune.

O mulțime de etichete au fost folosite pentru oamenii din stradӑ, una mai ridicolӑ decât celaltӑ. Presa mainstream ne-a spus hipsteri, visӑtori naivi. Relicvele vechiilor regimuri ne-au spus cӑ suntem niște idioți neinformați. Sociologii se chinuie sӑ ne îngrӑdeascӑ în tipuri ideale de tineri aparținând clasei de mijloc. Marxiștii ne vӑd ca și mici burghezi sau lumpeni, în funcție de cum e mai convenabil. Fasciștii și naționaliștii ne vӑd ca și pioni în schema mondialӑ a globalizӑrii, ca și pӑpuși ale lui Soroș sau Bill Gates. Dar cu toții se înșealӑ. Suntem aici din simplul motiv cӑ ne-am sӑturat. Suntem aici pentru cӑ nu mai avem timp sӑ așteptӑm dupӑ resturile lor. Suntem aici pentru cӑ un lac de 200 ha de cianurӑ a fost mai mult decât suficient sӑ ne umple paharul. Și suntem aici din toate colțurile societӑții, din toate colțurile țӑrii, de la tineri la bӑrâni, de la muncitori la studenți. Suntem aici și nu plecӑm nicӑieri.

Roșia Montanӑ e doar începutul.