The Dispossessed
Fragmente din „Anarchy in Critical Dystopias: An Anatomy of Rebellion”

ANARHISTUL: Shevek

În “Deposedaţii”, Anarhismul este conţinut în principiile Odonianismului, religia planetei Anarres. [19] Precum majoritatea Anarrestilor, Shevek se dedică unui mod de viaţă inspirat de scrierile lui Odo. O mare parte din dezbaterile interne, caracteristice unei distopii critice, sunt încadrate în jurul discuţiei acestor texte.

În ciuda faptului că era mort de peste 200 de ani, Odo este un personaj surprinzător de activ în “Deposedaţii”. Prima întâlnire a lui Shevek cu ea este atunci când acesta ajunge în centrul Anarresului, în Abbenay, şi vizitează un parc cultivat cu copaci de pe Urras. Intâlnirea este descrisă într-un mod aşa de viu, încât la prima citire am fost confuz pe moment înainte să-mi dau seama că Odo era pur şi simplu o statuie :

Câteva alei mai în faţă, pe calea întunecată, o persoană stătea pe o bancă de piatră, citind. Shevek a mers către acea persoană încet. Ajuns la bancă, a stat uitându-se la figura care stătea cu capul plecat deasupra cărţii în amurgul verde-auriu sub copaci. Era o femeie de vreo cincizeci sau şaizeci de ani, îmbrăcată ciudat, având părul prins într-un nod. Mânca ei stângă de pe bărbia ei mai că-i acoperea gura, mâna ei dreaptă ţinând hârtiile de pe genunchii ei. Erau grele, hârtiile acelea; mâna rece de pe ele era grea. Lumina murea repede dar ea nu s-a uitat în sus nciodată. Continua să citească foile Organismului Social. Shevek s-a uitat la Odo pentru o vreme, apoi s-a aşezat lângă ea, pe bancă. (101)

În mod evident, Le Guin dă în mod intenţionat viaţă statuii lui Odo. La riscul de a percepe episodul într-un mod prea literal, l-am înţeles în două moduri : (1) Odo este o parte vie a societăţii de pe Anarres, şi (2) răspunsul lui Shevek privind statuia semnifică relaţia intimă cu Anarhismul Onodian. Deşi pot exista alte moduri de a vedea acest pasa, acestă interpretare simplă oferă, în general, o piatră de temelie remarcabilă privind înţelegerea societăţii de pe Anarres, şi în Shevek în particular.

Lucrările existente ale lui Odo, aşa cum se face referire şi în roman, includ Analogia, Scrisori din Închisoare şi Organismul Social. Ocazional aceste lucrări sunt citate direct, dar, de cele mai multe ori, acestea sunt parafrazate sau apar referinţe scurte. Odo nu a intenţionat ca ale ei cuvinte să fie « [slogane]…ca şi cum ar fi legi », dar, după cum prietenul lui Shevek susţine, Bedap, faptul că este ceea ce educaţia Odoniană a devenit (168). Deoarece Odonianismul este piatra de temelie a tehnologiilor sociale care menţine stilul de viaţă al Anarrestienilor, va fi explorată mai profund în următoarele secţiuni, care sunt despre infrastructura tehnologică şi despre rebeliune. In timp ce Shevek are parte de o educaţie Odoniană comună cu toţi ceilalţi Anarrestieni, acesta posedă o pricepere intelectuală unică – depăşind unele din cele mai mari minţi de pe Anarres, Urras şi dincolo de acestea. Chiar şi la o vârstă fragedă, Shevek iese în evidenţă ca având o minte ştiinţifică dornică pentru fizică şi matematică. Incă de la începutul dezvoltării sale intelectuale, el îşi setează mintea spre a dezvolta o « teorie a Câmpului General în fizica temporală », sau, pe scurt, « Teoria Simultaneităţii ». [20] Cu toate acestea, obiectivul său final de a-şi împărtăşi teoria într-un mod liber şi egal între toate celelalte lumi nu este făcut evident decât pe la sfârşitul romanului.

Viaţa pe Anarres nu seamănă deloc cu existenţa uşoară din utopiile mai tradiţionale. Chiar dacă Shevek are o minte strălucită privind fizica şi matematica, el şi-a făcut partea sa de muncă grea, fizică. În timpul unui “proiect de împădurire” dificil [21], el îşi detestă munca deoarece “oamenii care au ales să lucreze în câmpuri funcţionale centrale precum fizica nu ar trebui să fie chemaţi să lucreze în astfel de proiecte şi la cotizaţii speciale. Nu era imoral să faci muncă care nu-şi plăcea?” (48). Cu toate acestea, el se oferă voluntar deoarece “trebuia să fie făcută” iar nimeni altcineva nu-şi asuma responsabilitatea (48). În timpul rotaţiei de lucru o dată la zece zile, ca opus la proiectele pe termen lung şi de mari dimensiuni, Shevek « întotdeauna s-a oferot voluntar pentru cele mai grele », deoarece era « mândru de forţa lui » (48). Făcând ceea ce este necesar – răspunzând la exigenţe, mai precis – este pentru Shevek responsabilitatea lui socială.

(...)

DEPOSEDAȚII

Nu poţi zdrobi idei prin suprimarea lor. Le poţi zdrobi doar igorându-le. Prin a refuza să gândeşti, a refuza să te schimbi. Si asta este exact ceea ce face societatea noastră !…Schimbarea este libertate, schimbarea este viaţă – există ceva mai de bază gândirii Odoniene decât asta ?

– Dedap discutând cu Shevek despre societatea Anarresti (165)

Spaţiul de desfăşurare a acţiunii din roman este de la planeta Anarres până la planeta Urras, şi, temporar, de la primele amintiri ale lui Shevek până la călătoria de întoarcere la Anarres, mult mai târziu în viaţa sa. Prima întâlnire a cititorului cu planetele Anarres şi Urras sunt desene a unor linii negre a planetelor pe paginile dintre dedicaţia şi pagina de titlu. Imediat, este clar că planetele sunt invers asociate ; suprafaţa planetei Urras este predominant acoperită cu apă, precum Pământul [29] ; în timp ce Anarres este acoperit preponderent cu pământ. O altă diferenţă importantă este faptul că pe Anarres nu există frontiere naţionale, marcate cu linii punctate ; Urras are cam o duzină de ele. Cele mai importante ţări pe Urras sunt A-Io, o societate capitalistă şi sediul Consiliului Guvernelor Lumii, şi Thu, un stat socialist. [30]

Probabil cea mai izbitoare trăsătură a societăţii Anarres este absenţa proprietăţii personale; de fapt, în Pravic, limba celor de pe Anarresti, cazul genitiv singular este de rare ori folosit şi doar în situaţii de accentuare a unor situaţii. [31] “Copii mici ar putea spune mama mea, dar foarte curând învaţă să zică mama…să zici asta este a mea şi aia e a ta”, în Pravic se va spune eu am folosit asta şi tu ai folosit aia” (58). În acest fel, limba de pe Anarres stabileşte primatul funcţiei şi uzul deasupra posesiunii personale. Singurul moment de intimitate pe care şi-l poate permite în general un Anarresti este pe durata împerecherii [32] ; altfel, nu există uşi închise decât dacă închuietoarea joacă un rol pur utilitarian, de exemplul unui camion în mişcare pentru a împiedica ceva să cadă (34).

Fiecare produs este distribuit pe baza necesităţilor, dar multe dintre acestea sunt în continuare lăsate la nivelul agenţilor individuali. Pentru hrană, fie că el sau ea au lucrat sau nu, un Anarresti poate în continuare să se oprească la o comuna locală în fiecare zi. Chiar şi în timpul unei foamete se poate, precum Shevek a făcut într-un caz special, să ia un “ajutor dublu” (261). El ajunge la comuna din Abbenay după ce a fost blocat fără raţiile necesare, în momentul în care trenul de transport în care era el s-a stricat :

Lihnit de foame încă de pe durata călătoriei, el a luat o porţie dublă atât de terci cât şi de pâine. Băiatul din spatele mesei de servire s-a uitat la el încruntat. In zilele astea nimeni nu a luat porţii duble. Shevek s-a uitat şi el încruntat la băiat şi nu a zis nimica. A fost plecat de optzeci de ore ciudate, acuma având dreptul să recupereze ceea ce pierduse, mâncând două castroane de supă şi un kilogram de pâine, dar ar fi fost dat naibii dacă s-ar fi explicat. Existenţa este propria-i justificare, nevoia este un drept. A fost un Odonian, plecând vinovat la profitori. (261)

Precum băiatul care serveşte este liber să dezaprobe, aşa şi Shevak este liber să-şi satisfacă nevoile aşa cum crede de cuviinţă.

Doar în cazuri rare, precum atunci când acţiunile unei persoane sunt percepute ca fiind disfuncţii patologice şi incongruente cu bunăstarea socială, se va forma un grup local de Anarresti cu scopul de a-l face de ruşine pe infractor. Această ruşine vine sub forma unei “mustrări publice”, unde “toată lumea vine la întâlnirea de sindicat şi-şi zice păsul” (169). Chiar şi pe Anarres, mulţi încă-şi pot susţine autoritatea asupra celor puţini. Acest fapt, precum cum susţine Bedap şi Shevek ajunge să înţeleagă, este componenta primară a mecanismului social care nu este sincronizat. Acest « guvern al majorităţii » există ca şi un invers remarcabil pentru un sistem tehnologic fundat pe Odonianism.

Ursula K. Le guin descrie Anarres ca fiind o societate care se luptă pentru supravieţuire, sub povara sacrificiului de sine şi a muncii la comun. Coordonarea eficientă a muncii lor la comun este extrem de importantă. Pe vremea aşezării iniţiale de pe Anarres, primii colonişti au stabilit o reţea globală de calculatoare care este responsabilul primar privind distribuirea sarcinilor de muncă şi alte aspecte logistice. Cu toate acestea, Divlab, cum este numit, are un avantaj distinct asupra super-computerului din V de la Vendetta, numit Fate ; Divlab oferă posibilitatea de a alege.

Într-un caz special, partenerul lui Shevek, Takver, a fost desemnat să lucreze la o staţie marină izolată de cercetare, dar Divlab nu are deschideri de locuri de muncă pentru Shevek în aceeaşi zonă. Trebuie să facă un apel hotărâtor: “[Grefierul] aştepta decizia sa. Era a lui să o ia; iar opţiunile erau nelimitate. Putea rămâne în Abbenay şi organizeze cursuri de fizică, dacă putea să găsească studenţi voluntari. Putea să meargă în Peninsula Rolny şi să trăiască cu Takver, deşi nu avea staţii de cercetare în jur. Putea trăi oriunde şi să facă nimica, decât să se trezească de două ori pe zi şi să meargă la comună să fie hrănit. Putea face orice-i făcea plăcere” (269). “Dar alegerile fiinţei sociale nu sunt niciodată făcute singure”, şi Shevek decide să accepte un loc de muncă acolo unde este nevoie de el.

Sentimentul de datorie a lui Shevek este stabilit în Capitolul 2. Acest capitol este format din opt episoade din viaţa lui Shevek, prezentate într-o succesiune rapidă, începând cu copilăria sa şi se încheie în adolescenţa târzie, în noaptea de dinaintea plecării lui la studii în Abbenay. In acea noapte, la petrecerea de rămas bun, după ce majoritatea petrecăreţilor au plecat să se împerecheze sau să doarmă, Shevek începe ceea ce unii ar putea-o numi o sesiune de taur : « Suferinţa este o neînţelegere… Nu putem preveni suferinţa. Această durere şi acea durere, da, dar nu Durerea. O societate poate calma doar suferinţa socială, suferinţa inutilă. Restul rămâne. Rădăcinile, realitatea” (60). Ceea ce urmează este o discuţie şerpuitoare despre iubire, durere, fraternitate şi ajutor reciproc. La sfârşit, Shevek concluzionează faptul că fraternitatea “începe în durerea la comun” (60). Prin împărtăşirea durerii necesare şi reducerea durerii inutile, indivizii dintr-o societate se pot apropia de idealul Odonian privind fraternitatea. Problema este, precum descoperă Shevek prin contactul său cu Urrasti, Hainishii, Terranii, faptul că Anarres nu are piaţa încolţită privind durerea necesară. Cu alte cuvinte, izolaţionismul planetei Anarres este menţinut numai prin negarea responsabilităţii nevoii unei frăţii inter-planetare, Consiliului Guvernelor Lumii, şi, cel mai important, propriului trecut, întruchipat în planeta Urras.

Anarres este o lume nepotrivită pentru colonizare. In ciuda celor 200 de ani de cultivare şi muncă intensivă, continuă să rămână un loc dificil de a trăi :

Pe Anarres cel arid, comunităţile au trebuit să se împrăştie pe o scară largă cu scopul de a căuta resurse, şi câteva dintre ele puteau fi auto-sustenabile, indiferent de modul în care acestea renunţau la noţiunile lor privind ceea ce este nevoie pentru sprijin. Au tăiat din raţii foarte mult, într-adevăr, dar au ajuns la un minimum sub care nu ar merge; nu ar regresa la un tribalism pre-urban şi pre-tehnologic. Ei ştiau că anarhismul lor era produsul unei civilizaţii foarte avansate, a unei culturi foarte complex diversificate, a unei economii stabile şi a unei tehnologii foarte industrializate care putea să menţină producţia ridicată şi un transport rapid al mărfurilor. (95)

Poporul Anarresti a înţeles faptul că libertatea lor, modul lor de viaţă anarhist, depinde de menţinerea infrastructurii lor. Această menţinere poate fi, de asemenea, înţeleasă ca sistemul comun ca şi scop : perpetuarea condiţilor necesare supravieţuirii unei « civilizaţii foarte avansate », pe o planetă ostilă. O localitate nouă care nu este conectată la reţeaua Divlab nu poate lăsa pe alţii să ştie de ce are nevoie sau ce ajutor pot oferi altora. Supravieţuirea pe Anarres depinde pe cooperare şi integrare. Acest fapt a fost cunoscut încă din primele etape ale colonizării. Cu scopul de a menţine “civilizaţia avansată”, este nevoie de rele. Primul oraş de pe Anarres a fost numit « Abbena », care înseamnă « minte » în limba nativă, Pravic :

Trebuia să existe un centru. Computerele care coordonau administrarea lucrurilor, diviziunea muncii, şi distribuţia mărfurilor, precum şi federativele centrale a majorităţii sindicatelor muncitoreşti, erau în Abbenay, chiar de la început. Si de la început Coloniştii au fost conştienţi de faptul că centralizarea inevitabilă era o ameninţare de durată, care urma să fie contracarată prin vigilenţă de durată. (96)

În plus, autonomia relativă a vieţii pe Anarres este cumpărată la un preţ mare; Anarres este, funcţional vorbind, o colonie minieră a Urras. Aceştia aşteaptă minereuri preţioase şi « uleiuri fosiliere şi produse petroliere, anumie piese delicate de maşini şi componete electronice » importate – cu alte cuvinte, toate produsele de bază necesare care nu le pot produce ei înşişi. Deoarece această afacere funcţionează atât pentru Anarres cât şi pentru Urra, a rămas stabilă în ciuda certurilor ocazionale din adunările de le Anarres. Această stabilitate nu împiedică Anarres să arate mai mult decât o colonie minieră a Urrasului. Precum remarca prietenul lui Shevek, Tirin, adevărul poate depinde de care « deal se întâmplă să stea » – şi, mai mult de atât, pe care planetă (41).

Relaţiile miniere dintre planete complică această analiză la nivel de sistem. Un argument rezonabil poate fi făcut zicând că societatea de pe Anarres nu este mai mult decât o componentă în sistemul de piaţă Urrast. Din moment ce societatea Urrastiană nu depinde de importul metalelor preţioase pentru supravieţuirea lor iar Anarrestienii depind foarte mult de importul de obiecte de pe Urras pentru a-şi păstra modul de viaţă şi nivelul de trai, relaţia lor este hotărât dezechilibrată. Cu toate acestea, Shevek descoperă că aceste schimbrui de materiale dintre planete nu sunt singurele puncte de contact.

Shevek se mută la Abbenay pentru a putea progresa cu studiile sale de fizică teoretică şi matematică. Cu ajutorul profesorului său, Sabul, el află că navele care importă şi exportă transportă de multe ori comunicate clandestine între oamenii de ştiinţă de pe Anarres şi Urras. Anarrestienii şi-au închis de multă vreme graniţele ermetic. Portul Anarres, acolo unde operaţiunile de import şi export se întâmplă, este o poară monitorizată îndeaproape din « zidul » dintre planete; din moment ce primii colonialişti au fost transferaţi pe Anarres, nimeni nu a avut posibilitatea de a trece dincolo de port. Literatura îşi schimbă funcţionalitatea în transferuri neoficiale de tehnologii şi joacă rol de zonă de comerţ intelectual între lumi. Această zonă de comerţ este controlată şi gestionată de CPD, şi Sabul a jucat rolul de consultant cu privire la comunicatele către fizicieni.

Cel mai mare obstacol a lui Shevek atât privind munca lui ştiinţifică cât şi eforturile lui socio-politice – care pentru Shevek sunt una şi aceeaşi – este “reţeaua de administraţie şi management”, cunoscut sub numele de CPD, Coordonarea de Producţie şi Distribuţie. Shevek îi explică funcţiunea lui Oiie, un Urrastinez, precum urmează: “sunt un sistem de coordonare pentru toate sindicatele, federativele, şi indivizi care fac muncă productivă. Ei nu conduc oameni; ei doar administrează producţia. Nu au autoritate fie în a mă susţine, fie în a mă preveni de la a face ceva. Tot e pot face este să spună opinia publică a [Sindicatului nostru al Iniţiativei] – unde ne poziţionăm în conştiinţa socială” (76). Ca şi muştiuc al opiniei publice, CPD funcţionează ca o entitate critpo-guvernamentală, argumentează prietenul lui Shevek, Bedap, într-o societate presupusă fără lideri. Citatul de mau sus din Bedap se referă la eforturile lui Sabul şi ale CPD-ului de a se opune cercetării ştiinţifice privind fizica temporală a lui Shevek, prevenindu-l de la a-şi publica munca. Se pare că Shevek a luat maxima « publică sau pieri » într-un mod mult prea literar, precum îi admite el lui Bedap, cum că ar avea « gânduri privind suicidul. O afacere bună » (164). Ceea ce urmează este o discuţie privind legitimitatea CPD-ului, precum şi verificările şi soldurile cu scopul de a-i preveni pe cei care se oferă voluntari pentru şi le este oferit un loc de muncă pe bază de loterie la CPD pentru a nu-i lăsa să abuzeze de puterea pe care o au. Chiar dacă Bedap sună din când în când a teoretician conspiraţionist, Shevek nu poate nega propriile experienţe frustrante.

După ce a învăţat Iotic, limba ţării A-Io, şi citind copii ilegală a lucrărilor ştiinţifice de pe Urras, Shevek descoperă faptul că Sabul este mai mult decât un plagiator. Precum îi explică lui Bedap, “Am citit sursele. Toate sunt idei Urrastiene. Nici măcar nu sunt noi. [Sabul] nu a mai avut un gând propriu timp de douăzeci de ani » (163). Mai mult decât atât, Sabul şi-a « însuşit » singurul manuscript de lungimea unui cărţi pe care Shevek a scris-o în cei trei ani de studiu în Abbenay. Mecanismele instituite pentru a-i permite lui Shevek să se angajeze în cercetare ştiinţifică fără restricţii sunt în mod clar disfuncţionale. Accesul lui Shevek la o comunitate de practicieni ştiinţifici – o componentă a sistemului necesară pentru cercetarea ştiinţifică – este grav înăbuşită atât pe Anarres cât şi pe Urras. De aceea CPD-ul pare a fi un revers semnificativ, nesincronizat cu gândurile Odoniene.

Cu toate acestea, clasificarea componentelor sistemului ca şi remarcabilitate opusă în “Deposedaţii”, se dovedeşte a fi mult mai dificil decât în V pentru Vendetta sau The Matrix. In funcţie de cazul în care se află o persoană – fie pe Anarres, Urras, o navă stelară Hainish, sau la ambasada lor pe pământ Terran – orice perspectivă la nivel de sistem va fi denaturată. In plus de atât, precum ajunge Shevek să înţeleagă, modul în care o persoană înţelegeun sistem în ceea ce priveşte poziţia sa pe continuumul temporal al perioadei trecut-prezent-viitor, va afecta foarte mult, de asemenea, ceea ce consideră acea persoană ca fiind nesincronizat, învechit.

(...)

REBELIUNEA: SÂMBURII REVOLUŢIEI – Sindicatul Iniţiativei

Laia Asieo Odo, 698-769

“Pentru a fi întreg trebuie să fi parte; călătoria adevărată este întoarcerea.”

– Epitaf pe mormântul lui Odo (84)

Shevek se împotriveşte moravurilor sociale ale oamenilor Anarresti deoarece el vrea ca Anarres să-şi deschidă graniţele pentru un schimb inter-planetar de informaţii. Până în momentul în care Shevek şi Sindicatul lui de Iniţiativă au construit o staţie pentru comunicaţii radio cu locuitorii de pe Urras, nimeni nu a căutat într-un mod deschis să poarte o discuţie cu Urrastienii în afară de ceea ce era nevoie privind schimburile de import/export. Şi, din nou, Shevek sfideaţă cu curaj convenţiile, întruchipate de CPD, părăsind Anarres şi călătorind către Urras.

În timpul dezbaterilor virulente care au precedat plecarea lui Shevek, Le Guin oferă discuţii deosebit de concludente despre Odonianism şi Anarhism. In timp ce comunica cu Urrastienii, Shevek şi Sindicatul său descoperă că există « Odonieni post-colonizare » pe Urras care dorescs să imigreze pe Anarres. Propunând ca unor Urrastinieni să li se permită să vină, aceştia sunt acuzaţi de a se comporta « cu iresponsabilitate totală faţă de bunăstarea societăţii », care este exact modul în care « criticii anarhişti au prezis că întotdeauna se vor comporta oamenii într-o societate fără legi » (355)[38]. Apoi Rulag, un critic vocal al Sindicatului, invocă « Termenii Colonizării » : « Nici un Urrastinian în afara navelor, în afara navelor, în afară de Colonişti, atunci sau niciodată. Fără amestecături. Fără contact. A abandona principiile acuma e precum le-ai spune tiranilor pe care i-am înfrânt o dată, Experimentul a eşuat, veniţi de ne înrobiţi!” (356). Este atunci când Shevek propune ca unui Anarrestinian să i se permită să călătorească pe Urras.

Prin lărgirea orizonturilor culturii Anarrestiene, Shevek speră să crească abilitatea lor de a se adapta la un viitor incert. De asemenea, permiţând informaţiei să curgp din şi în Anarres, el crede că alte lumi vor fi influenţate într-un mod pozitiv de exemplul lor. Cu toate acestea, realizarea rebeliunii sale este oferirea Teoria Simultaneităţii într-un mod liber, tuturor lumilor.

Prima încercare majoră a lui Shevek de a ajunge dincolo de zidurile din Anarres, dincolo chiar de Urrus, la comunitatea interplanetară, este un discurs pe care-l oferă Consiliului Guvernelor Lumii la puţin timp după ce ajunge pe Urras. Este « o pledoarie pentru comunicare liberă şi recunoaştere mutuală între Lumea Nouă şi cea Veche », şi este complet ineficientă (84). In cuvintele lui Ellul, Shevek descoperă calea diplomaţiei directe ca fiindu-i « blocată ». mai mult decât att, accesul lui la publicul Urrastinian este « blocat » în aşa fel încât nimica din discursul său nu este citat în nici care dintre ziare. Unele din « săptămânalele mai respectabile » merg până la a descrie discursul ca fiind un « gest dezinteresant de fraternitate umană oferită de către un mare om de ştiinţă « (84). Pentru ca Shevek să-şi atingă scopul, cu certitudine trebuie să găsească o altă modalitate.

A doua lui încercare de a-şi comunica mesajul Anarhis către o audienţă mai largă este întâmpinat cu violenţă. El este coptat într-o demonstraţie publică nefastă a unui grup de aşa numiţi Odonisieni Post-Colonizare în A-Io. In contrast direct cu discursul său precedent, unde Le Guin oferă cititorilor ei doar răspunsul audienţei şi rapoartele ziarelor, Shevek vorbeşte trei paragrafe, neîntrerupt. Inainte ca audienţa să apuce să se înveselească, elicopterele militare ale guvernului din A-Io încep să tragă în mulţime. Shevek abia reuşeşte să scape din acest act atroce ce ucidere în masă orchestrată de Stat. Temându-se pentru propria-i viaţă, cu aproape toate căile închise în faţa lui, el caută azil politic la ambasada Terrana de pe A-Io.

O dată ajuns la ambasadă, Shevek explică planul lui de a disemina Teoria Simultaneităţii ambasadorului. «Nu înţelegeţi că vreau să vă ofer asta vouă – şi pentru Hain şi tuturor celorlalte lumi – şi ţărilor de pe Urras ? dar pentru toată lumea ! Aşa încât nici unul dintre voi să nu se poată folosi de ea…ca să obţine putere asupra celorlalţi, pentru a fi mai bogaţi sau să câştige mai multe războaie. Aşa încât să nu puteţi folosi adevărul pentru profiturile voastre private, ci pentru binele comun ». Ambasadorul Terran răspunde, « În cele din urmă, adevărul, de obicei, insistă asupra servirii binelui comun ». Shevik răspunde, « În cele din urmă, da, dar eu nu sunt dispus să aştept până la sfârşit. Am doar o singură viaţă, şi nu o voi folosi pe lăcomie şi speculă şi minciuni. Nu voi servi nici un stăpân » (345-346). Deoarece Teoria Simultaneităţii ar face posibilă dezvoltarea unui dispozitiv ansimblu [40],care ar permite comunicaţii instantanee între două puncte în spaţiu, ar revoluţionariza comunicaţiile interplanetare şi politica interplanetară. Prin oferirea la comun a Simultaneităţii, Shevek face primii paşi către crearea unui sistem tehnologic menit conectării societăţilor îndepărtate, de-alungul spaţiului.

___

Note:

[19] Pentru a înţelege mai bine Odonianismu, prezint pe scurt istoria Anarres : aproximatv cu 200 de ani înainte de evenimentele din roman, a fost o relebiune pe Urras, orchestrată de către adepţii lui Odo. Pentru a satisface pe revoluţionari, autorităţile de pe Urras au fost de acord sp faciliteze colonizarea planetei surori, Anarres, de către facţiunea rebelă. Deşi Odo nu a ajuns niciodată pe Anarres, scrierile ei anarhice au servit ca şi fundaţie civilizaţiei Anarresiene.

[20] Aceasta este versiunea Anarrestiană a lui Le Guin privind Teoria Totului.

[21] “Împădurirea Litoralului Temaenian de Vest a fost unul din cele mai mare întreprinderi ale celei de-a cinsprezecea decade ale Aşezării de pe Anarres, care utilizează aproximativ optsprezece mii de oameni pentru o perioadă de aproape doi ani » (46)

[29] Urras este, de fapt “cinci-şesimi apă” (64

[30] Le Guin desfăşoară cazul genitivului la singular ca o componentă importantă a evoluţiei de caracter. Inceputul Capitolului 2 prezintă un copil Shevek împingând un alt copil din calea lui, spre a pretinde un pătrat de lumină din creşa unde era, zicând că « « soarele meu ! » (27). Mai târziu, în acelaşi capitol, profesorul lui Shevek, Mitis, îi pregăteşte transferul academic la Abbenay sub tutela lui Sabul, zicându-i că « el va fi omul lui » (58). In final, în dezbaterile din jurul comunicării radio a lui Shevek cu Urasstinezi, Rulag îşi începe acuzaţiile împotriva lui prin invocarea genitivului la prima persoană : « Sindicatul tău al Iniţiativei » (355).

[32] Acest aranjament social rezonează cu o altă distopie critică, Noi, de Yevgeny Zamyatin (1924). Cu toate acestea, această asemănare este una superficială ; cadrele socio-politice în aceste romane sunt diametral opuse.

[38] Cele mai dure critici împotriva lui Shevek au venit invariabil de la Rulag, mama lui înstrăinată.

[40] “Ansiblul” lui Ursula K. Le Guin apare şi altundeva în literatura science fiction, precum în cartea lui Orson Scott Card « Ender’s Game » din 1985.