Trăiască libertatea!
Satiră anarhistă din revista Machete #1

— Chiar nu înţeleg de ce aveţi de spus numai de rele despre Republică. Nu apreciaţi libertatea extremă pe care vi-o oferă?

— În mod incontestabil, dar…

— Şi eu, domnule. Sunt extrem de conştient de libertatea mea completă. M-am născut într-o familie modestă, tatăl meu a fost un muncitor la drumuri. În alte regimuri aş fi fost asimilat imediat ca un scalv, şi aş fi devenit proprietatea unor domni ai ţării. În schimb, domnule, chiar dacă eu vin dintr-un mediu sărac, m-am născut un cetăţean liber. În loc să fiu văzut ca o bestie de povară, am ales în mod liber profesia mea. Sau mai bine, tatăl meu a ales şeful, care se presupunea că trebuie să trăiască de pe urma muncii mele, în locul meu. Am fost destul de nefericit, domnule, în sensul material al cuvântului; salariile mele erau ridicole şi cheltuielile au fost destul de mari. Dar când a venit seara, m-am uitat în oglindă şi am zis, “Aici este un om liber”, şi asta m-a făcut mândru. La vârsta de 18 ani m-am înrolat în mod liber în forţa militară care mi-a plăcut cel mai mult, şi am apreciat foarte mult această libertate care mi-a permis să merg în misiuni în ţări străine şi de a-mi câştiga această medalie, care este onoarea vieţii mele.

Nu vă voi spune de libertăţile care au fost acordate în aceste misiuni. Ziarele vorbeste destul despre asta.

De atunci nu am făcut nimic, decât să binecuvântez Republica. Acuma sunt un angajat salariat, şi nu câştig un salariu mare, dar ştiu că eu sunt o persoană onestă şi am demnitatea de a fi un cetăţean liber. În alte timpuri, sub imperiu, ai fi fraudat de un grup de aristocraţi care au apărut de nu ştiu unde. Dar astăzi avem libertatea de a alege cui să ne supunem, şi dacă nu ne place, îi putem schimba la fiecare patru ani. Nu apreciaţi acest avantaj?

— Foarte mult.

— Avem libertatea de a vorbi, de a scrie, de a bea, de a fuma, chiar de a ne îmbăta, în afara de, desigur, circumstanţele interzise de lege, care este în contractul pe care cetăţenii l-au acceptat în mod liber.

— Da, dar nu găsiţi anumite libertăţi ca fiind mai puţin plăcute? De exemplu libertatea de a dormi sub poduri, dacă nu poţi plăti chirie….

El a făcut un gest indignat.

— Poate pentru vagabonzi, persoanele fără adăpost, inadaptaţi.

— Dar, pe scurt – am răspuns eu, destul de furios – există o serie de cirmustanţe, care sunt destul de puţine…de exemplu, boală, şomaj, care te lasă cu nici o libertate, cu excepţia aceleia de a orocăi de foame.

— Greşit, domnule – a spus el, sentenţios – oamenii cinstiţi nu au de ce să se teamă de astfel de eventualităţi. De unde vin eu, de exemplu, nu există şomaj, iar oamenii despre care vorbeşti sunt cei care utilizează prost libertatea.

— Mă scuzaţi, dar dumneavoastră, cel care tot vorbeşte despre libertate, ce ocupaţie aveţi?

— Eu, domnule, sunt un paznic la închisoare.