Cornelia Ștefănescu-Țărnă

O femeie româncă, luptătoare pentru socialism, o intelectuală promotoare a ideilor umanist socialiste, care credea puternic că „oamenii au datoria de a lucra pentru Revoluţia Socială, care singură va putea să-ntocmească Drepturi, să-nfiinţeze Libertatea, să stabilească Egalitatea“.

S-a născut la Brăila în 1888. Atrasă din adolescenţă de ideile și lupta revoluţionarilor socialişti, a lucrat la Revista Ideei, la editură şi bibliotecă, în care socialistul Panait Muşoiu era „diriguitor“ cum se autointitula el. Cornelia Ştefănescu-Ţămă o contribuit la traducerea cărţilor: Materialismul economic al lui Marx de P. Lafargue. Ce-i de făcut? de Cernîșevski. Libertatea de corelare a lui John Stuart Mill, și altele.

În 1913 a luat parte la manifestaţia muncitorească din Piaţa Teatrului Naţional scăpînd numai cu închisoarea şi permanenta hărţuire de către siguranţă şi poliţie pentru ideile şi activitatea ei socialistă revoluţionară. Avea o temeinică pregătire, citind curent in mai multe limbi.

În 1919, fiind din nou întemniţată la Văcăreşti a perfectat cartea, De profundis, tipărită, cum scrie pe coperta cărţii, în „Editura unui grup de întemniţaţi şi liberi". În prefaţă Panait Muşoiu afirmă: „Un spirit învăpăiat cată să rupă zăgazurile încătuşării, îl urmăresc în peregrinările lui şi mă gîndesc la acele serioase probleme de care acest spirit e frămîntat, probleme care cer o grabnică şi cu totul mulțumitoare dezlegare in zilele noastre.“

Cartea De profundis cuprinde nouă eseuri de atitudine politică şi filosofică, observaţii şi gînduri ale autoarei asupra realităţilor sociale şi istorice ale timpului. Spicuiesc cîteva idei din această carte densă, scrisă cu talent şl siguranţă, dezvăluind necesitatea ideilor ce trebuie transmise.

„Cînd conştiinţa vine să-n-locuiască gesturile şi acţiunea reflexă, viaţa se completează, ajunge mai intensă, mişcările-i caută să se specifice, energica se transformă în activitate.” Sau, în eseul Expunere de principii scrie: „Vrem socializarea producţiei, vrem circularea substanţei care-i a tuturora..." sau „Vom înfiinţa şcoli de estetică pentru copiii noştri, care ieri se tăvăleau prin gunoaiele maidanelor nemernicindu-şi copilăria.“ ... „Să-ncepem e viaţă nouă bazată pe temeliile Comunei Muncii. Vrem stăpînirea celui din urmă cuvînt al ştiinţei."

Idei clare. Dezvoltate majoritatea mai ales cele care vorbesc despre ştiinţa şi cultura generală, ca şi cînd ar fi scrise astăzi. În carte sînt şi nuanţe de amărăciune: „Vremurile-s revoluţionare, oamenii însă nu, căci glasul vechiului egoism e prea puternic încă... Noi trecem ca nişte umbre.“...

Continuă însă imediat, referindu-se la viziunea dintr-o carte a lui Herbert Spencer asupra secolului XXI: „Putem cu adevărat prevede că secolul XXI va fi secolul Raţiunii şi al Mecanicii după cum secolul al XX-lea este secolul Revoluţiei Sociale... Cursul lucrurilor se desfăşoară limpede de tot pentru cei ce vor să priceapă şi să se convingă că nu se poate pune stavilă valului care vine, cu impetuozitate.”

Despre drepturile femeii a căror revendicare era primită, pe atunci cu hohote de rîs, scrie în închisoare: „Cu ce-s vinovată dacă am izbutit întîmplător, să schiţez tipul femeii viitoare, într-o societate încă adîncită în obscurantism?”

A fost căsătorită cu studentul Petru Ţărnă, care şi el a publicat în editura lui Panait Muşoiu broşura Problema socială, murind apoi pe front, în primul război mondial. Cornelia Ştefănescu-Ţărnă a rămas cu un copil de un an, cu mizeria şi hărţuirea de către siguranţă şi poliţie pînă la distrugerea ei fizică.

Cînd împlinea treizeci de ani, viaţa i-a devenit potrivnică, sfărîmîndu-i fibrele lăuntrice. O boală necruţătoare o păstra numai ca pe o „umbră", scoasă din bătăliile culturale şi sociale, hotărindu-i destinul să trăiască într-o îndelungă agonie, jefuită de sănătatea şi energia pe care le avusese. A murit la Paris în 1962.